Ca şi când

[Veronica Pavel Lerner]

                Ca și când

                           (părinților mei)

Atinge-mi versul ca şi când

Ai mângâia, prin pomi, un nor;

Culege-mi vorbele, pe rând  

Tu, cel de astãzi cititor.

 

Deschide-mi cartea ca şi când

Din fila ei lumină-ar fi

Şi tremur lung, cum e-al meu gând

Cãtre parinţi dinspre copii.

 

Îi revedeam ieri ca şi când

Ar fi trãit şi azi. Mereu

Cu pãr albit, cu trup plãpând

Şi-ncovoiat, cu pasul greu.

 

Dar eu le scriu azi ca şi când

Ei ar fi veşnici, lângã lac,

În umbra frunzelor cãzând

Şi-al pãsãrilor care tac...

 

[Veronica Pavel Lerner]

Irina, asa este, o poezie scrisa "cu inima pentru inimi". Multzam de trecere si apreciere!

[Veronica Pavel Lerner]

Sofia, ma bucur ca ti-a placut. Aprecieri!

[Veronica Pavel Lerner]

Ioan, pai daca n-am gasit la tine versuri clasice, le-am scris eu, ce puteam face? :))

Multumesc pentru vizita!

[Veronica Pavel Lerner]

Maria Ileana, ai simtit poezia cu sufletul, multumesc! 

[Veronica Pavel Lerner]

Violeta, foarte multumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Stimată Veronica Pavel Lerner, mi-am permis ca să intru puțin în pagina dvs și să pun titlul și dedicația așa cum cer cutumele. Dacă v-am greșit - mii de scuze!

Încă o cutumă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său), ori constituie primul vers! În cazul de faţă… nu e cazul: Ca și când 

Pentru poezie - o reverență adâncă!

da Coza

[Nădejde Angelina]

Minunat!

[Irina Lucia Mihalca]

Ca si cand ar fi aici, ei parintii, am citit cu emotie aceste versuri!

O poezie scrisa cu inima pentru inimi!

Cu pretuire, Irina

[Marcel Vişa]

duiosie

[Sofia Sincă]

Impresionant! Vers cald, duios şi magnific în a transmite mesajul datorat părinţilor... ''ca şi când'' totul le datorăm. Însă, din păcate acest sentiment îl avem mult mai târziu, atunci când suntem părinţi. Şi e firesc să fie aşa.

Versul dvs, corect, mirific şi vibrant  mi-a îndulcit gândul.

Sofy, cu apreciere!