Cântecul ursitei

[Corneliu Neagu]

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,

lângă poarta sorții, mă recheamă iar,

să privesc prin vreme trupul Afroditei,

ridicat din valuri de un zvon bizar…

Se întinde zvonul dincolo de zare

peste amintirea unui vis pierdut,

iar în crucea nopții chipul tău apare

aducând ispite scoase din trecut.

Te zăresc departe, lângă o fântână,

cu apa vrăjită de un mag pribeag,                

revenit în lume să găsească-o zână

rătăcită-n visuri lângă un drumeag.

Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară,

tu veneai spre mine, c-un surâs senin,

umbrele-nserării se-ntindeau afară

adunând sub ele tufe de pelin.

Mirosind pelinul cu arome brute,

lângă mine timpul parcă se oprea

să primesc ofranda zânei neștiute

care-n crucea nopții încă mă iubea.   

Mitul Afroditei stă acum de strajă

să-mi aline trupul prea îmbătrânit,

ascultând povestea, simt venind o vrajă

care-mi cerne doruri dinspre infinit.

 

[Corneliu Neagu]

Descopăr, cu încântare, acest mesaj minunat al domnului Grig Salvan, referitor la poemul meu "Cântecul urstei". Faptul că domnia voastră, domnule Grig Salvan, mă considerați "un poet adevărat, de mare forță și anvergură lirică" îmi întărește convingerea că scriu așa cum își doresc cititorii. Nu există o bucurie mai mare pentru mine. Mă simt onorat și vă mulțumesc!

[Grig Salvan]

Descopăr, cu încântare, un nou poem superb semnat Corneliu Neagu. Mă bucur că am descoperit în ultima vreme un poet adevărat, de mare forță și anvergură lirică, pe gustul meu ca formă de scriere și univers poetic.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, colegă Floare, pentru lectura poemului meu, pentru aprecieri și felicitări! Considerând poemul de senzație și spunând că ești încântată de lectură, îmi transmiți un sentiment de bucurie nemărginită.