Cântec poetului

[Manuela Munteanu]

Iar a zburat o stea din larga-ți călimară!
I-ai născocit un trup din dragoste de stihuri,
Să urce scări de-argint, să spintece văzduhuri,
Ca să-nfioare lumi, cu plânset de vioară.

Ai scormonit prin dor și i-ai furat lumina
Prelinsă din suspin, cu cioburi mari de lacrimi,
Iar din sărut ai strâns dulceață grea de patimi,
Din vorbe, mângâiere și din greșeală, vina,

De le-ai culcat pe pat cu așternut de foaie,
Le-ai spus povești cu tâlc, muiate în cerneală,
Ai depănat un fir de tainică urzeală
Și a sclipit o stea cu chipul alb, bălaie.

[Manuela Munteanu]

Nu știu dacă toți, sau doar o parte, dar cred că cei cărora le șoptesc cuvintele versuri sunt privilegiați, ca apartenență la o lume mai romantică, mai blândă. Vă mulțumesc mult  pentru trecere și gânduri doamna Monica Pester!

[Monica Pester]

Toți avem o genă de poezie în ADN. Când ne-o vom recunoaște fiecare și o vom șlefui, activa, atunci vom trăi într-o lume mai curată . Felicitări, Manuela, pentru gândul tău !

[Manuela Munteanu]

Doamnă Vasilisia, vă mulțumesc mult pentru generozitatea cuvintelor! Mă bucur că v-a plăcut!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos imn închinat celor ce pot ajunge la sufletul gândului prin cuvântul zburat din călimară. Minunat!

[Manuela Munteanu]

Aceaste versuri sunt dedicate tuturor membrilor acestui grup, plin de poezie. Vă mulțumesc mult,  doamnă Ana Cîmpeanu, pentru cuvintele alese! Onorată!

[Manuela Munteanu]

Cu drag de vizită și de miezul delicat al mesajelor dumneavoastră, vă mulțumesc,  domnule Mihai Katin!

[Mihai Katin]

Ai scormonit prin dor și i-ai furat lumina
Prelinsă din suspin, cu cioburi mari de lacrimi,   este o  menire poetica extraordinar surprinsa in miezul  acestor  cuvinte  ce dau  intregului  poem acea sensibilitate unica!

[Manuela Munteanu]

Vă îmbrățișez, doamnă Floare! Mulțumesc!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult, domnule Grig Salvan, pentru fidela conturare a mesajului meu! Tare potrivită comparația cu Prometeu!

[Grig Salvan]

Minunat imn de slavă Poetului și puterilor lui miraculoase de a face să zbore stele din umila-i călimară. Stele făcute să lumineze căile oamenilor, asemeni focului lui Prometeu, furat din incinta zeilor și dăruit oamenilor... Stele smulse din frumusețea vieții, dar și din lacrimile ce o însoțesc.