Când lumea se rotește

[Monica Pester]

Se-ntoarce timpul de pe unde-aleargă

Și ceasul se învârte cumva antiorar

Pisicile și câinii din curte, iată,  cântă

Când fac câte un ou într-un cuibar

Poneiul meu se duce în grădină

Și ronțăie din plin salată și mărar

E cald, ba-i rece, eu nu am vreo vină

Că florile mi se grupează pe trotuar

Și pendula se-agită-n sală, regulat

Și iar se schimbă orologiul seara

Iar lumânările își mistuie lent ceara

La capul baldachinului sculptat

E noapte dar povestea nu se-ncheie

Se-adună elfii din colibe mici

Mă duc să caut vechea noastră cheie

A casei din copacul cu furnici

N-am mai trecut pe-aici de multă vreme

Și, curios, toate-s la locul lor

Mă uit la mine și văd dintr-o dată

O cicatrice veche pe picior

Ca un semnal, mă-nvăluie-amintirea

Copilăria, tinerețea si ai mei

Merg lent, să nu mă pot pierde cu firea

Și-n spate mă-nsoțesc zâmbind și ei

Doar tu lipsești din peisajul ăsta

Iubirea și-amintirea mea dintâi

Dar ai plecat... Lumea-i atât de vastă

Și n-am putut să-ți cer să mai rămâi

Te du, iubite, cum se duce timpul

Și dacă, undeva, mă simți o clipă doar

Întoarce-te, atunci și ceasul din perete

Își va relua bătăile ce-au fost, orar 

Monica Pester 

[Monica Pester]

Lumea e pe dos.  Bine punctat însă, bine și cald explicat, Vasilisia. Voi reface. Mulțumesc frumos .

[Vasilisia Lazăr]

Pisicile și câinii din curte, iată,  cântă

Când fac câte un ou într-un cuibar

Cine cântă? Cine face oul? Pisicile? Câinii? Autorul? (ele fac, eu fac) :)

eu nu am vreo vină

Că florile mi se grupează pe trotuar

Cum adică „se grupează”?

Merg lent, să nu mă pot pierde cu firea 

De ce nu ar putea fi Pășesc încet să nu mă pierd cu firea

Poezia aceasta e plină de șchiopături de ritm, de exprimări aiurea. Aproape la orice pas. Am înțeles ideea, dar atât de proastă construcție nu cred că am mai întâlnit la dumneavoastră. 

Doar tu lipsești din peisajul ăsta

Aici, „ăsta” e atât de nepoetic! Să nu mai vorbim de măsură, de accent...

„Antiorar” înseamnă aici „invers”? Și „orar” înseamnă normal? M-ați zăpăcit rău. 

Și pendula se-agită-n sală, regulat

Și iar se schimbă orologiul seara

Exprimare atât de precară! Și la ultima strofă la fel. 

Doar această strofă îmi place, e frumoasă și corectă. 

E noapte dar povestea nu se-ncheie

Se-adună elfii din colibe mici

Mă duc să caut vechea noastră cheie

A casei din copacul cu furnici

În rest, păcat de idee. Nu înțeleg de ce nu vă revedeți scrierile, ori dacă sunt recente, de ce nu le lăsați la dospit. De ce vă grăbiți să postați? Dacă sunt mai de mult scrise și au stat la sertar, reveniți asupra lor, nu e suficient că doar au stat. A trecut timp, ideile s-au mai decantat, dumneavoastră ați mai evoluat. Nu sunt pentru scrisul mult în orice formă, sunt pentru scrisul de calitate, cel care strălucește. Dumneavoastră puteți să-l faceți să strălucească.

Așadar, spun NU acestei creații, păstrați ideea, dar refaceți totul. O poezie clasică trebuie să aibă de toate. Să respecte canoanele prozodice, să aibă mesaj, să producă emoție. Or, aici, prozodie ioc, emoția se pierde din cauza alambicării, mesajul devine greoi tot din această cauză. Oare n-o fi păcat?

[Monica Pester]

Vă mulțumesc pentru vizite, dle Bedrule. Va stimez la rândul meu. Eu nu caut laude. Sunt doar mulțumită ca trăirile mele ajung la inima câtorva cititori.

Nu mă consider poet si nu vă pot sta alături nici dvoastră nici multora de pe acest spațiu cultural.  Sunt deplin convinsă că valorile domniei voastre în ce privește poezia îmi sunt mie intangibile. Așadar, nu încerc să le ating sau să-mi îndrept măcar privirea spre ele. Mă retrag, deci, din raza atenției dvoastă, pastrându-vă o egala și deosebită considerație și promițându-vă, că eu, la rându-mi, vă voi urmări  creațiile de la distanță. Și, de  ce nu,  voi învăța din ele . Cu toată stima,  dr. Monica Pester

[Corneliu Neagu]

"N-am mai trecut pe-aici de multă vreme",/ dar toate sunt acum la locul lor/ doar mici scăpări care-au ieșit din scheme/ ne caută prin ceasuri fără spor.

Conținut generos într-o formă perfectibilă, desigur...Mesaje cu valențe multiple ce ne îndeamnă la reflecții profunde. Am citit cu plăcere!

[Monica Pester]

1. Nu-mi este vizibil comentariul dvoastra. Puteți să mi-l explicați, vă rog, dle V. Bedrule.?