Vise de noapte

[Monica Pester]

Să mor mereu visând  cu visele sub pernă

Și lacrima să-mi țeasă durere când cobor

Să-ntorc clepsidra vremii, subtilă și eternă

Ce mi-a lăsat pe limbă, străin, cuvântul dor

Fantasme-mi dă oglinda, mă fulgeră în noapte

Din depărtare urlă un veac de amintiri

Sunt coarda de mesteacăn ce a păstrat a moarte

Plecările în grabă .  Puținele veniri 

Și doar o toamnă lungă, cu iz de-ncărunțire

Îmi bate-n geam , discretă. Nu vreau să o primesc

Mi-e somnul o detentă de aripi, o sfințire

Nu știu ce-aduce ziua, iar zorii se ivesc

E luna sus, pe fugă spre tainicu-i legat

Și-n cerurile mele se iscă bătălii

Aștept să-mi iert din urmă și ultimul păcat

Aștept lovind tăcerea cu brațe încă vii . . . 

[Mihaela Popa]

o poezie bună, metafore frumoase,  pătrunzătoare

[Dinca Valerian]

Imi place. Chiar daca am citit-o de mai multe ori. Sau poate ca tocmai din cauza aceasta. Sunt convins ca nu a fost un timp pierdut.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

[Monica Pester]

Ufff !

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Frumos, frumos aici. Esență, prozodie corectă, emoție, totul. Felicitări!

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Ada

[Ada Nemescu]

Frumoasă neliniște a spiritului!

*mi-e somnul o detentă de aripi, o sfințire*

Am o senzație de rotund, de plinătate.

aDa