mi-am îmbarcat cuvintele
în trenul acela
plin cu singurătate
peronul era pustiu
doar câteva amintiri
treceau fugar
aburind lentilele
nu mi-a cerut nimeni bilet
controlorul lipsea
se rătăcise și el
printre atâtea tăceri
Adaugă un comentariu
Multumesc! Va multumesc tuturor!
nu mi-a cerut nimeni bilet
controlorul lipsea
se rătăcise și el
printre atâtea tăceri, Superb final! :)
Va multumesc din suflet! Onorata de semn!
O bijuterie lirică! Bravo, Ella!
Totul e efemer, doar singurătatea și câteva amintiri...
Cuvinte-iluzii, cuvinte-tăceri, cuvinte-singurătăți... pierdute de sub control, însă conviețuim cu ele.
Frumos.
da Coza
Trenul cuvintelor...Frumos!
Va multumesc din suflet pentru semnul de lectura!
Singurătatea completează o situație năucitoare. Foarte bine ai prins sentimentul în acest poem scurt.
Am citit cu plăcere!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE