baladela orto-șoimanului oș

[nicolae vaduva]

 

oș, mare iubitor de vrăji,

ce cântărea vreo două măji,

pe-o linie dintr-un caiet

ducea o viață de ascet...

 

din carnea-i dulce și bogată

în litere de ciocolată,

așa cum au dedus experții,

ciupeau sfioși, cu dinții,  herții.

 

să vă mai spun, că nu-i secret;

distinsul oș, cu zaiafet,

sătul de-o viață-așa grozavă

ciupită de șocâți discret,

și-a mutat sculele-ntr-o lavră

lăsându-l naibii de caiet...

 

acum, trăiește-un deja-vu

ca geoffrey, conte de anjou.

[Vasilisia Lazăr]

Orișicât, nu am aflat cine e oș, dar măcar știm că el cântărea între 100 și 240 de kile, adică două măji. :))

Imbiguidibilă poezie!

[Ion Lazăr da Coza]

Oș e contul deschis la băcănie.

da Coza

[Nikol MerBreM]

"maaaaare iubitor de vrăji" mai sunteţi :))))! Am căutat iar cuvintele necunoscute şi m-am speriat peste ce am dat :))). Da'-mi pare că... " cineva" s-a... cuminţit :))!... Sau... aşa " :(((" ?!

Orto sau nu ?! :))))))

Drag,

Nikol

[Crinu Sorin Leşe]

Adâncimea poeziei, rugăciune este! :))) Drag de tine, Nicolae! Te pup! :)))

[Sofia Sincă]

...și tot nu aflăm cine este oș :)) Dar dacă se ocupă cu zaiafeturi, e în regulă, e de viață, petrecăreț. De fapt poate fi oricine. Azi, conte de Anjou.

E de bine, mai ales după ce citești zâmbind poezia lui Nicolae Văduva.

Sofi, cu plăcerea textului.

[Mihaela Suciu]

Mă încântă să-l reîntâlnesc pe „oș”, că multe discuții au mai fost despre el. :)))

http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/baladela-coconelei-...