Balada trupeşei Margot (Adusă in formă nouă în maniera Magistrului FRANCOIS VILLON)

[Ionel Mony Constantin]

 În călimară nu mai e cerneală
Mă cerc să scriu, din nou, şi nu mai pot
Clondiru-i gol,haleala-i de ciordeală
Iar din crivat s-au fost uşchit Margot

De- o vreme hanul merge spre prăvală
De pe la muşterii un ban nu scot
Mai intră unii să o ţină-n poală
Când li se pune pata pe Margot

Stă nopţile pe străzi la hărjoneală
Pentru doi sous îţi vinde trupul tot
Coţcarilor le place când e goală
Că nu e altă târfă ca Margot

Când vine-n zori, îi dau de chelfăneală.
Şi o mirui c- o scatoalcă peste bot,
Apoi îi cer întreaga socoteală.
Dar ea îmi strigă că o doare-n cot

Atunci o iau din nou la tăvăleală
O trag de păr, încerc un ochi să-i scot
Ea plânge, mă injură, îmi spune boală
Şi adoarme –n prag, boită de „borhot.”

Adorm şi eu ahotnic de pileală.
Mă scol la prânz flămând ca un măgar
Încerc să mâzgâlesc un vers pe coală
Dar pana s-a uscat, e în zadar.

[Ion Lazăr da Coza]

Margot... Margot... Like.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Va mulţumesc celor care îmi sunteţi alături

[Sofia Sincă]

Vers dulce-amar, ironie, umor negru. Retro, de pe vremea lui Tănase... sau putem căuta și mai aproape de noi, de ale lui M.Mărgineanu:

Ecaterino ești damă bine

M-aș da la tine, dar n-am palton...

Iarna ce trece, vara ce vine,

vântul ce bate cu năbădăi, dăi... dăi... dăi.

Am citit cu plăcere,

Sofy