Baladă pentru ziua mea

[Corneliu Neagu]

De mine câteodată-mi este dor,

o, Doamne, ce bărbat eram odată!

Treceam și gardurile ei în zbor

de poarta rămânea nedescuiată.

 

Poate și azi aș face tot la fel,

dar am găsit acolo altă poartă,

nu din uluci, ci țepe din oțel,

cu vârfurile lor să ne despartă.

 

Nimic n-a mai rămas ca în trecut,

văd gardurile curții mai înalte,   

din tot ce-a fost, din câte am avut,

atâtea mi se par acum deșarte!

 

Iar de mai trec pe-acolo uneori,

pe lângă poarta ce-mi stătea în cale,

m-aș înălța chiar dincolo de nori,

din cornul lunii să-i aduc pocale.

 

Din ele să îmi toarne elixir,

să mă îmbăt, cum o făceam odată,

când ajungeam în stare de delir,

trecând de poarta ei nedescuiată.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, Vasilisia, pentru întreg comentariul lăsat aici! Apreciez opiniile sincere, chiar dacă nu coincid cu ale mele. Un dialog civilizat, de bună credință, dă trăinicia legăturilor dintre oamenii care se respectă, chiar dacă nu se aseamănă întrutotul unul cu altul (ceea ce, de altfel, ar fi imposibil!)

[Vasilisia Lazăr]

Din păcate, și eu fac parte dintre aceia care nu au înțeles titlul, dar mai reflectez. :)) Și încă ceva nu am mai înțeles. La prima strofă se înțelege că poarta are garduri, nu curtea. Deși asta e ideea, parcă totuși sunt prea multe garduri în poezie. În rest, după citire, versurile îmi lasă o tristețe în suflet. Trecerea timpului și, odată cu el, a vieții. Drag!

[Corneliu Neagu]

Mulțumirile mele sincere, Valeria, pentru descifrarea versurilor mele în cheia intrinsecă a actului de creație care le-a adus la lumină! Îmi asum în continuare titlul "Baladă pentru ziua mea", chiar dacă mai există încă cititori care nu l-au înțeles. Viața și iubirile mele, muza mea, eul liric ... nu sunt subiect de târg, nici măcar pentru patrule, care ne zice întruna niet.

[Valeria Merca]

O poezie pentru suflet, cum sunt majoritatea poeziilor pe care le-am citit pe pagina dvs. Ceea ce apreciez este curgerea firească și muzicalitatea oferită de un simț ascuțit al ritmului. Asupra titlului aș mai reflecta.

Am citit cu plăcere. 

[gina zaharia]

Așa cum spune și Valerian Bedrule, titlul ar putea fi altul. În rest, e o poezie jucăușă, din jurnalul de ieri. Amintiri adolescentine care nu țin cont de porți și revin de câte ori le invocăm. 

Am citit cu plăcere.

[Corneliu Neagu]

Ana, mulțumesc pentru analiza corectă și echidistantă! Atitudine de coleg sincer pe care o apreciez foarte mult...Onorat!

[Corneliu Neagu]

Floare, stimată și admirabilă colegă de condei, mesajul lăsat de tine aici îmi mângâie sufletul, venind în completarea celor scrise de mine în poem! Onorat!