Ascultă-l pe tăcut

[Elena Mititelu]

Ascultă-l pe tăcut

Când s-a împărțit rușinea de n-ai fost
Și ți-a urzit în suflet răzbunarea,
De mergi pe drumul drept și pierzi cărarea,
Ascultă-l pe tăcut, nu-l crede prost!

Nu-l crede prost, de nu-i la vorbă lung, 
Nu-l umili, cunoaște-i gândul bun,
Nu poți zbura cu pene de păun,
Și sufletu-ți urât, și crud, și ciung!

Nu împroșca în jurul tău cu ura,
Pe care-o ai de zestre în avere,
Mai bun e cel ce rabdă în tăcere,
Decât să fii hulit, când deschizi gura!

Și dacă cineva îți spune-n față,
Tu nu-l ironiza pân’ la prostie
Că, din prea plin, poți da în bolânzie,
Iar din greșeala-i înțeleptu-învață!

Încearcă, nu fi lupul moralist,
În grupuri mici în care toți ne știm,
Așa ne-ajuți să ne reamintim,
Tot ce-ai făcut și în trecutu-ți trist,

Când ai lăsat doar fapte rele-n urmă,
Pe unde-n viața asta ai trecut,
Nu-ți fă din ignoranță veșnic scut,
Și nu te crede mare peste turmă!

Când s-a împărțit rușinea de n-ai fost
Și ți-a urzit în suflet răzbunarea,
De mergi pe drumul drept și pierzi cărarea,
Ascultă-l pe tăcut, nu-l crede prost!
E. M.

[Valeria Merca]

Minunate vorbe de învățătură! 

Drag popasul, Elena!