Aprilie se scaldă-n unde

[Amanda Spulber]

Spre lacul vălurind molatic

Se-apleacă sălciile-n șagă,

Torc mâții răsuflarea vagă

Din aerul primăvăratic.

. 

Țes pânza liniștii, suavă,

Din firul mătăsos, alene;

La clipocitul printre gene

Amiaza se dedă, trândavă.

.

Dar prin marama de smarald

Se întrevede-o siluetă;

E albă, fină și cochetă,

Plutește cu zefirul cald.

. 

Pe sub cortina ca de jad

Își mișcă trupul de felină;

Stropi, din petale de lumină,

Strălucitori pe frunte-i cad.

. 

Aprilie se scaldă-n unde,

Începe dansul fantomatic;

Din malul ochiului acvatic

Perdea de frunze o ascunde.

[Vasilisia Lazăr]

Tot ce e posibil Gerra, deși eu așa văd, altfel mă încurc rău în poveste. Ar mai fi o explicație. Poate a văzut-o la feminin. Pe aprilie. Luna aprilie. Asta fiindcă unele teorii sugerează că luna aprilie provine de la Afrodita, zeița dragostei și frumuseții în mitologia greacă. La romani, echivalentul Afroditei era Venus, sărbătorită în aprilie. Zic și eu. O să ne lumineze Amanda dacă o să vrea. :)

[chindea maria elena]

Superb pastel Amanda! Cum văd i-ai fermecat și pe colegii de condei! Aș contrazice-o pe Lisia totuși, cred că e vorba de silueta năzdrăvană (poate fi primăvara, sau mai degrabă „amiaza” trândavă) care-i ascunsă de perdeaua de frunze în acest aprilie! De greșesc, rog de iertare. Da-mi luă mințile „ochiul acvatic” al viziunilor tale! Cu drag!

[Stanescu Valentin]

Amanda, mi-ai dăruit o deosebită surpriză. Tocmai admirasem nucul din ferestrele mari ale camerei de zi cum umflase mugurii, văzând cu ochii, şi m-a determinat să aştern pe hârtie clipa sub forma unei Valente, în timp ce gândul creionase o altă Valentă sălciei pletoase din grădină.... Seara, am dat peste ’’Aprilie se scaldă în unde’’ iar emoţia stârnită de versurile tale fără egal mi-a finalizat Valenta sălciei. O reproduc aici, cerându-ţi acordul ca ulterior să o postez pe Înseme Culturale, cu un motto...

 

                                                      VALENTA sălcii înfloresc

 

                                                                                                         ’’Spre lacul vălurind molatic

                                                                                                          Se-apleacă sălciile-n șagă,

                                                                                                          Torc mâții răsuflarea vagă

                                                                                                          Din aerul primăvăratic.’’

                                                                                                                             Amanda Spulber

                                                         sălcii înfloresc

                                                             pe malul ud

                                                              mă pierd în

                                                                         verde

                                                                           crud

 

                                                                                   sălcii înfloresc

                                                                                   e carnaval

                                                                                   valuri vin

                                                                                   către

                                                                                   mal…

 

                                                        sălcii înfloresc

                                                           mâţii-n zefir

                                                                     atârnă

                                                                      de un

                                                                            fir

 

                                                                               sălcii înfloresc

                                                                               april’ e-n toi

                                                                               vibrează

                                                                               şi în

                                                                               noi…

 

Sper să nu te superi, să nu te deranjeze că îţi răspund cu o Valentă. Este posibil ca altora să nu le placă un astfel de comentariu…

[Mihai Katin]

Dar prin marama de smarald

Se întrevede-o siluetă;

E albă, fină și cochetă,

Plutește cu zefirul cald.

.

Pe sub cortina ca de jad

Își mișcă trupul de felină;

Stropi, din petale de lumină,

Strălucitori pe frunte-i cad.
nu pot decât sa apreciez atmosfera,liniștea luminii si acel mister de care natura se folosește pentru a ne atrage ,de aici o lirica a rafinamentului necesar nobleții sufletești în care se plăsmuiesc asemenea catrene....

[Vasilisia Lazăr]

Excelent pastel, Amanda, dar și puțină poveste. Totul curge bine, nimic nu pare forțat, nimic nu șchioapătă. Acest aprilie scăldat în unde și lumină poposește exact în sufletul cititorului dându-i acea stare de bine pe care doar primăvara și poezia bună i-o poate da. Bravo!

O singură chestiune... La ultimul vers. Nu ar fi trebuit „îl ascunde”? Vorbim de aprilie.