Antiprimăvară

[Vasilisia Lazăr]

(elidă)

Vântul nopții fredonează un refren tulburător –

Se trezesc în mine doruri de un roșu-amăgitor.

 

Cresc secundele în ceasuri, astăzi e mai lung ca ieri –

Lopătez pe ape tulburi care nu duc nicăieri.

 

Înflorește iar cuvântul și tăcerile vibrează –

Tu nu vii să-mi umpli timpul care încă mai contează.

 

O vioară cântă-n muguri, în acorduri cristaline –

Dureros s-așterne praful peste clipa care vine.

[Stanescu Valentin]

 

Doamnă Vasilisia Lazăr, trăim o ’’Antiprimăvară’’, un timp ce şi-a pierdut măsura dar muguri noi o să răsară şi-o să ne bucure natura...  Să privim dincolo de unisens şi să ne întărim gândul că vom mai trăi câte un strop de bucurie în compensare cu tristeţea tulburătoare, permanantă.

 

 

                                             VALENTA ieri nu va mai fi

 

                                            ieri nu va mai fi

                                          un bob spre flori

                                                       cată sens

                                                              către

                                                                zori

 

                                                                      ieri nu va mai fi

                                                                      totu-i închis

                                                                      eternul

                                                                      e doar

                                                                      vis...

 

                                         ieri nu va mai fi

                                            nu-i un impas

                                                    trâind azi

                                                           urmă

                                                               las

 

                                                                    ieri nu va mai fi

                                                                    la hotare

                                                                    amintiri

                                                                    mă fac

                                                                    tare...

[Monica Pester]

Dureros ... de frumos  !

[Tudor Cicu]

„vântul nopții”, crai de ghindă, bate-n porțile de cedru ca și ceata ce colindă fetele de sărbătoare. O vioară cântă-n codru... toți tresar, înalță glasuri; chiar secundele din ceasuri s-au oprit mirate toate, dar cu ochii pe fereastră tu te-ntreabă și socoate: ori cuvântul dă în floare, ori e pasărea măiastră? (știu c-ai să-mi răspunzi prea bine, că-i elida, al ei glasul, peste clipa care vine.)

[Amanda Spulber]

Versurile curg armonios ca o adiere a vântului ce deschide poezia. O melodie tristă ce te captivează și te poartă cu sine într-un ritm duios. Este antiprimăvară prin tristețe, dar nu prin frumusețe.

[Viorel Grădinariu]

Felicitări cu La mulți ani sănătoși, luminoși și frumoși de ziua ta!

[gabriel cristea]

Lisia, poate apele nu duc nicăieri, dar aceste versuri lunecă spre sufletul cititorului, să fii sigură! Excelent!