Ana. (VIII). Dulceață amară

[gina zaharia]

Ai cules mere pe ploaie, te-ai furișat de trăsnete în sânul unei speranțe,

ai plâns când ai aflat că dulceața ta de fragi e amară,

doar tu știi cât ai fiert-o la lumina lunii,

nu mai vorbesc de mărăcinii peste care ai trecut să-i aduni

pe cei copți fără cusur,

de lupul ce-ți pândea fiecare pas și care, într-un sfârșit, s-a zgâriat pe inimă.

 

Te-ai bucurat când ai auzit vorbindu-se despre liniște.

Acum  o dai afară din piept și strigi că în ea se adăpostesc războaie.

Ești sigură de asta, ai simțit schije în suflet

și ai zâmbit.

Ai zâmbit când ai descoperit frontul dintr-un film

pe care îl pierduseși,

un film despre dragostea celor care nu cred în ea,

ai făcut-o ghem și ai aruncat-o în ocean,

așa te-ai trezit salvând peștii din gura urșilor polari.

 

E seară, Ana, e seară pe toate meridianele timpului!

Ți-am făcut ciorapi de lână, ai mult de mers,

iar tu obișnuiești să te descalți când treci praguri,

ți-am pregătit o busolă, știu că te descurci,

cândva îmi vei număra mestecenii care ți-au umplut pădurea de gânduri.

Aaaaaaa, și să nu uiți: orice munte este, de fapt, o moviliță!

[Dolha Paul-Alexandru]

minunata poezia, o dragoste de mama m-a incalzit citind-o.

imbratisari,

Paul

[Valeria Merca]

...

E seară, Ana, e seară pe toate meridianele timpului!

Ți-am făcut ciorapi de lână, ai mult de mers,

iar tu obișnuiești să te descalți când treci praguri,

ți-am pregătit o busolă, știu că te descurci,

cândva îmi vei număra mestecenii care ți-au umplut pădurea de gânduri.- un tablou superb!

Aceeași admirație!