afiş

[nicolae vaduva]

ori de rămâne iadul fără foc 
sub marile cazane cu ştirbină,
o să-mi pun pe piele melamină
şi-o să beau mied, cu tub de soc.

făcut cu ou şi cu oţet de leandru,
şi împins cu şteampul în mojar,
o să am tot timpul necesar
să meditez la viaţă, în ansamblu...

şi ca un bun culegător de rodii,
peste raiul meu de bucurii,
voi turna o ploaie cu leşii
şi-o să fug pe albul dintre zodii,

trecând, aşa, în mod aleatoriu,
ca o particelă prin hârtie
şi pentru cel ce încă nu mă ştie
să-mi descopăr coasta de ivoriu.

[Corina Militaru]

Originalitate și umor! Am citit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Frustrante ruperile de ritm... În rest, numai de bine!

da Coza

[Valeria Merca]

Îmbrăţişez comentariile anterioare, care coincid cu opinia mea legată atât de postarea de faţă, cât şi de postările lui nicolae văduva, în genere. Revenind la versul clasic :)), cu un minim efort această poezie poate fi refăcută.
Apreciez originalitatea, abilitatea în costruirea metaforei şi umorul presărat.
Am citit cu plăcere.

[Mihaela Popa]

metafore proaspete, ludice, tonice

admirație!