Acolo, în inimă...

[Irina Lucia Mihalca]

Acolo, în inimă...

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,

naşterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noştri,

te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul

unei alte note pe buzele tale,

rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor

cu un surâs împărtăşit.

Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,

cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,

un călător, spre zările albastre, a cărui aripă creşte din mine.

Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.

Unde să găsesc locul acela în care

te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?

O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,

nemăsurată revelaţie, descoperire divină,

miracol frenetic şi posesiv,

acum te-nţeleg, tânjim după noi,

un drum spre începuturile noastre.

Într-un strat al timpului,

din cel mai uitat colţ al vieţii,

te simţi atât de atras de celălalt,

ca un miraj ce te-nvăluie

din care nu te mai dezmeticeşti,

uimirea aceea a copilului care

nu-şi mai găseşte cuvintele,

doar zâmbetul îl poartă-n simţire,

mereu absorbit în albul seninului

şi totul e-un nou început.

Îţi simt inima vibrând în nuanţe paradisiace,

un alt tempo, adagio appassionato,

acute şi note joase, o nouă partitură

pe care acum învăţăm s-o cântăm.

Oare e ceva ce nu-nţeleg?

Afecţiune, graţie, compasiune,

acel agape, dăruire cristică,

şirul cuvintelor se-opreşte, uneori,

pentru-a cuprinde emoţia copleşitoare

cu măsura ta, cea care

aduce pacea şi bucuria de a fi.

Încă am sărutul tău pe buze,

privirile ni s-au întâlnit înlănţuite,

inima mi s-a cuibărit în inima ta

şi-acum desface lumina într-o paletă de culori. 

[Sofia Sincă]

Timpul și iubirea - teme mult abordate de I.L.Mihalca în prozo-poemele sale. Prelucrare descriptivă, devenind ușor patetică... Aceeași idee, dar puțin diferită în expresii.

şi totul e-un nou început. - şi totul e un nou început. Nu ești forțată de ritm să scrii legat și nu e poetic.

un nou tempou, - repetiție, foarte apropiată.

Dar am citit cu plăcere!

Sofy

[Angi Cristea]

Inceputul este impersonal,pe urma devine subiectiv,de unde tenta de epistola.Dar tempou? Eu as zice tempo.