23 ianuarie - Ziua scrisului de mână (Incompatibilități)

[Vasilisia Lazăr]

Și dacă tot e Ziua scrisului de mână, zic să mi-l exersez și eu pe câteva versuri care se suprapun momentului...

[chindea maria elena]

Habar n-aveam de sărbătoarea aceasta! Din păcate eu nu mai pot sărbători pentru că boala nu-mi mai permite să controlez suficient mâna, așa ca scrisul meu să fie lizibil. Cârceii îmi fac probleme, și mulțumesc Tătucăi că îmi dă voie să tastez chiar și cu un deget. Și când mă gândesc că-mi plăcea să scriu scrisori foarte lungi, încât prietenii mei îmi spuneau că-i fac concurență  Marchizei de Sévigné! :) Dar asta e - mă adaptez la realitate! Ce știu sigur este că una din profesoarele mele de spiritualitate, ne spunea că nu degeaba înainte se făceau în școală ore de CALIGRAFIE, că efortul de a scrie caligrafic te ajută la armonizarea ființei interioare, îți caligrafiau într-un fel și spiritul! De aceea ne îndemna să nu renunțăm la scrisul de mână, să încercăm să scriem chiar caligrafic cu peniță și cerneală măcar o oră pe săptămână că ne va ajuta la meditație. Eu am experimentat exercițiul scrierii de mână la începutul declanșării bolii mele și după câteva sute de ore de scris am eliminat tremurăturile ca de Parchinson ale mâinilor! Deci pot confirma importanța scrisului de mână, chiar dacă trăim într-o eră a computerelor. Oricum, rău nu face nimănui!

Iartă Lisia că divagai, am vrut doar să împărtășesc cu colegii din experiența mea cu scrisul de mână.

În ceea ce privește poezia lui Ion - constat câtă dreptate are, nu exista la scrisul de mână să-ți lipsească diacriticele pe motiv că ce - mintea are „tastatură engleză”?  Și eu știu bine că o diacritică greșită sau lipsă la poezie îți poate schimba total o poezie. Limba noastră e foarte bogată, și dacă la proză poți corecta cu inteligența ta greșeala autorului, la poezie nu merge, metaforele sunt complexe și scrierea greșită te aruncă într-o brambureală jalnică, cum zice Ion „în rețele necompatibile”! 

Așa că închin o cupă de șampanie metaforizată în cinstea sărbătorii acesteia!   

[Gabriela Raucă]

Uităm să scriem de mână, uităm adevăratele valori, sentimentele devin artificiale, totul se degradează, chiar și "te iubesc" își pierde mângâierea condeiului tremurând, capătă rigiditatea tastaturii și valoare de "bună ziua".

Superbe cuvinte, cu măiestrie împărtășite.

Minunat scris de mână!