Ochii ploii

[Mariana Suciu]

Motto: Miniaturi create de-o grație divină,
             însuflețite luturi damnând realități,
             ne naștem (sau murim) în lumea sibilină,
             în palme cu pecetea doritelor dreptăți.

 Lumini în ochii ploii, mirări ce gânduri fură, 
 halucinante iele pornind bizare dansuri,
 ademenesc în parcuri, înlănțuie, conjură  
 pribegi să smulgă inimi din ruginite lanțuri.
 
 Se-ntrepătrund cu noaptea. Magie, rug și umbre
 se desfășoară-n taina din picurii de foc; 
 ocrotitoare brațe, ce-alină gânduri sumbre, 
 coboară peste inimi și peste-al vieții joc. 
     
 Atingerea e blândă, profetică sclipirea
 ce-nvăluie-n culoare un cer brăzdat de nori,
 amurg (suspin în picuri) ce mângâie privirea, 
 îți dăruie speranță - din curcubeu, culori.
 
 Nostalgic, anotimpul cu umed ritm se frânge
 în stacojiu și-n galben; când adormitul burg
 melancolia-și cerne, în soarta care-și strânge
 tribut din neiubire - dureri prin neguri curg.
 
 Atemporale poduri îmbrățișează maluri
 știrbite de cuvinte ce cu furie-au rupt
 o pământească dramă, strivind-o între valuri
 de nepăsare, intrigi... ironic, ne-ntrerupt.
 
 Mi-e teamă (sau curajul îmi descleștează glasul),
 rămân același suflet; cu dragostea-n priviri 
 le dăruiesc în versu-mi, odihna și popasul,
 acelor ce-și strâng viața, mănunchi, în amintiri.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Excelent! Excelent!

FELICITĂRI, Mariana!

[bolache alexandru]

 Atemporale poduri îmbrățișează maluri /știrbite de cuvinte ce cu furie-au rupt

[Angi Cristea]

Poem profund pe tema timpului efemer.

[Mariana Suciu]

Mulțumesc Mihaela.