Iubirea ta...

[Valeria Merca]

Iubirea ta,
când bună-rea,
mă ţine-n frâu,
e ca un râu
învolburat.

Iubirea ta
de peruzea
străluce-ades,
e cânt şi vers
înaripat.

Iubirea ta,
adorm cu ea;
e jar nestins,
alean şi vis
înmiresmat.

Iubirea ta,
de catifea
e-un drag fior
cântec de-amor
predestinat.

Iubirea ta
e doar a mea;
etern refren
dintr-un poem
neterminat.

Iubirea ta(-i)
Iubirea mea...

[Valeria Merca]

Ma bucur mult ca v-a placut, domnule, Iordachescu Dragos Nicolae! Multumesc pentru apreciere si comentariu. Pretuire,

[Ionica Serbov]

Desinența pe care o dați verbului a străluci în indicativul prezent din a doua strofă mă trimite către literatura pre-pașoptistă, în care cuvintele se „topeau” în intenția de a păstra o măsură a versului urmărită de autor. Dar, tot specific acelei epoci, observ că ați readus maniera bucolică, pitorească cu care vă manifestați în vers declarația de dragoste. Tocmai, acest pitoresc este apanajul inocenței, căci permite un joc de cuvinte căruia destinatarul nu-i poate rezista.

Vă felicit, cu alte cuvinte, pentru limpezimea mesajului.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Excelent, Adelaide! Mi-a plăcut ideea dar mai ales maniera în care a fost redată în această poezie!

Felicitări!

[Valeria Merca]

Ada, eu stiu ca stii..., chiar nu ma indoiesc..., multumesc!! Drag,

[Valeria Merca]

Angelina, multumesc pentru popas si apreciere! Drag si pretuire,

[Nădejde Angelina]

Iubirea ta
e doar a mea;
etern refren
dintr-un poem
neterminat.

Drag,