Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Știi, George, uneori mi-ar plăcea să am lângă mine flori de sare, să le simt trecerea spre ofilire prin poemele mele...

Ai suflet frumos, prietene!

Mulțumiri!

[gina zaharia]

Ai văzut, Maria,  ce poartă mare a deschis Mihai? E din cristale de gând...

Are toate șoaptele mării...

[Belean Maria Ileana]

am venit, citit, admirat, mereu cu drag de voi!

[gina zaharia]

Într-o schiță de sare

 

Am fi ajuns căutători de comori pe oglinzi,
poate pescari de nimicuri, cerșetori de ninsori,
am fi plâns într-un templu mereu rătăcit
între două plecări,
ne-am fi scrijilit nopțile și așa peticite,
am fi strâns între ziduri un hohot de dor,
cât de ușor, cât de greu ne-ar fi fost
printre lanțuri de zbor?!

Dar ne-am înecat într-un iaz de culori,
tu erai prea albastru, eu - un creion obosit,
într-o schiță de sare;
șapte zile am încercat să-mpletim un izvor
dar săgeți de rugină își scriau un destin
spre vărsare.

Încolțeau vulcani prin deșertul de zori, mi-era teamă
că lumini cu brațe de fier
vor încerca să ne zidească-ntre sfere;
îți scriam cu scântei de mister
elegii fără număr

îngropate-n tăcere -

îmbrățișări alb-sălbatic, prizoniere ucise
în grote aprinse
și-n cetăți efemere.

[gina zaharia]

și cerul în care se deschid duminicile, Bonnie! mulțumesc! e sărbătoare să știu prieteni dragi aici!

[mihai catruna]

[Bonnie Mihali]

sublim totul: versuri, pictura si cei doi artisti aflati pe culmile creatiei...felicitari!

[gina zaharia]

Știu că prinzi ecoul în pumnul tău, Mihaela! Îl retrimiți zorilor să ne îmbrace reveria. Mulțumim că ne ești alături.

Îmbrățișări, cu mare drag!

[gina zaharia]

Și lacrimile sunt albastre, Vio! Cu ele se pot picta anotimpuri și scări spre temple nepătrunse...

Ești binevenită în alchimia culorilor. Izvoarele îți cunosc numele...

Cu prețuire,

gina

[gina zaharia]

sunt clipe pe rugul unei calendar albastru, draga mea Sofy!

un  fotograf de tăceri le prinde vraja

mulțumesc, suflet frumos!