Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Vasilisia Lazăr]

Esenţă de poezie şi culoare. 

Mă înclin în faţa talentului vostru, a perseverenţei şi trudei pe altarul artei.

Cu adânc respect şi deosebită consideraţie pentru doi oameni absolut deosebiţi;

[mihai catruna]

[chindea maria elena]

..."albastru singuratic" rostogoleşte seminţele unor geneze răscumpărate păcatului de lacrima îngerilor!... Simfonie pe corzile sufletului curgând în artere foc de ceruri alb!!!!!!!!

Cu drag de voi şi smerenii de vise albastre pentru ajutorul vostru de cioplitori zeici de frumuseţe! Mulţumiri pentru frumosul din unde! Mulţumiri pentru pictarea de vise! Mulţumiri pentru minunea de carte împletită din sefiră magie! Sufletul cruce şi-o binecuvântare arsă în sânge - mai mult nu ştiu ce pot duce în alveolă efemeră! Cu drag, Gerra    

[Sofia Sincă]

Culoare vieţii, scânteie aprinsă... cu toţii am fost înzestraţi cu ea, dar am pierdut câte o picătură în timp. La distanţă de câteva porţi se află fericirea celui care a găsit-o: pustnicul avid de linişte.

Destinul are cursul lui, dacă alergi odată cu el, nu-l pierzi...

Am citit cu deosebită plăcere şi am admirat tablou cu nesaţ.

Sofy

[gina zaharia]

La o zodie distanță

Pustincul de niciunde  își așează culorile

în cochilii de zori

aruncă o mie de stele în mare,
ridică un țărm pe verticală
și fiindcă umbrele cresc mai înalte cu un ceas, 
porneşte în pelerinaj
spre miezul neîntâmplărilor.

E vremea descântecelor din esenţă de viori, spune,
cu privirea lacomă de linişte…

Cândva şi-a găsit paşii franjuraţi în zile flămânde,
i-a ţesut în simboluri
dar i-a lăsat, la o zodie distanţă,
hrană în trupul iubirii.

Astăzi ştie că în adâncul mării
lumina e mult mai vie
decât busola în care gerul îşi ascundea hainele
spre deruta gândului
încătuşat în alb.

Va înnopta în scorbura nordului
cât să-și răspundă inimii la câteva ace
apoi va urca scările după parfumul neliniștii.

 
Rătăcirea e temă pentru scânteia
de care vor fugi valurile.

[gina zaharia]

Teo, mulțumesc pentru trecerea prin trandafirii de pe țărmul nostalgiilor cântate în poem. Mulțumesc pentru că ai prins ecoul simfoniei spre stelele de la reverul reveriei.

Cu prietenie,

[gina zaharia]

Lisia, au căzut șoaptele în valuri senine, acolo e locul unde nemărginirea își țese hotare...Asta ai vrut să-mi spui, nu-i așa?:)

Îmbrățișări, cu drag

[gina zaharia]

Vio, diminețile au un templu în care își păstrează veșmintele. Poezia și pictura l-au aflat aici. Dar fără voi, prieteni dragi, n-ar mai purta boabe de rouă pe umeri... și ele tot... albastre!

Mulțumiri, cu drag!

[gina zaharia]

Bonnie, e cântecul valurilor pe pânzele cerului. Artistul Mihai Cătrună e dirijorul. Mă bucur însă că-i descifrez, atât cât reușesc, culorile...

Mulțumesc, cu toată inima!

[gina zaharia]

Atât de mult, Mihaela!!! Albastru nedefinit, din valuri solare și lacrimi de izvor pe vârful stâncilor...

Uneori e  atât de verde...

Mulțumim!