Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[gina zaharia]

Elena, trecătorule drag,  pașii tăi au parfumul duminicilor! Mulțumiri!

[gina zaharia]

Și-atunci au inventat o dinastie, Maria!

Să-și arhiveze zborurile în biblioteci de lumină...

Mulțumim!

Mihai, să-i spun Mariei că inspirația ta e ... nemărginită?

[mihai catruna]

[Belean Maria Ileana]

repetai întruna că-s a ta/ de-atunci/fiecare zvon e un pas de tine"- ce pot spune? doar subscriu Bombonicai...felicitari!

[gina zaharia]

versuri de hârtie

 

te-ai îmbătat cu lacrima
unei păsări oarbe
ai vrut să fiu tu
într-o oglindă fantastică

din care au evadat cuvintele

 

așază-ți ochelarii pe inimă

citește

te-ai hrănit cu mine
pe trupul unei zile de hibernare
tandreţea înfășura lumina
din coasta lui Adam

ai trimis pe vânt
cu identitate necunoscută
coloana sonoră a dragostei
prin busuioc violet

și repetai întruna că-s a ta

mi-ai scris versuri de hârtie
pe umerii magicianului dispărut
în timpul unui exerciţiu
de sunet
le-am primit cu zborul de dimineață

de-atunci

fiecare zvon e un pas de tine

[Bonnie Mihali]

Felicitari, Gina si Mihai, copii ai sublimului!!!

[Sofia Sincă]

La braţ cu oglinda. Fiecare îşi priveşte chipul şi vede ceea ce doreşte. Sufletul naşte flacăra, iar mintea o metamorfozează. Din scânteieri răsar fluturii arginti.

Un lanţ invizibil trage după el capătul firului în necunoscut.

Am admirat deosebit, Sofy!

[Any Dragoianu]

uimitori!

[Vasilisia Lazăr]

Jacques Prévert spunea că, pentru a face portretul unei păsări, de exemplu, trebuie să pictăm mai întâi colivia. Nu ştiu dacă pictorul René Magritte a cunoscut versurile lui Prévert sau poetul francez o fi văzut tabloul pictorului belgian, „Colivia”. Deci, ce a fost mai întâi, poezia sau pictura? Grea întrebare.

Poetul ca şi pictorul „moaie pana în coloarea unor lumi demult trecute”. Pictorul, la rândul său, surprinde miracolul vieţii, fără a strivi „corola de minuni a lumii”.

Asta faceţi voi, dragii mei, zi de zi...

[Elena Mititelu]

Frumos tandem de reverie albastră - cuvânt în imagini, cuvânt în culoare...! Mulţumesc!! FELICITĂRI!!

Cu preţuire,

un trecător care ţi-a înţeles zidurile înălţate... şi ştie îmbrăţişa valsul!