Un Crăciun de poveste (repostat după ce a ajuns și darul de la Gerra Orivera și Ovidiu Cristian Dinică)

[Vasilisia Lazăr]

Scumpii mei prieteni,

          Crăciunul acesta mi-a adus mai multe bucurii. În primul rând, nu mai sunt singură, dar asta e altă poveste...

          Să vă spun ce lucru minunat mi s-a întâmplat. Îmi desfăceam cadourile de sub brad și, la un moment dat, dau peste câteva cărți, despre care știam că sunt un dar de la profesorul Valeriu Anghel, mentorul literar al soțului meu. Deodată, văd o carte al cărei autor eram eu. Se numea „Darul clipei”. Nu aveam nicio explicație. Mai târziu am aflat că domnia sa a descoperit câteva poezii ale mele în Antologia „Meridiane lirice” - coordonator Gheorghe Stroia, i-au plăcut și atunci a săpat mai adânc în ceea ce mă privește. A luat legătura cu persoane apropiate mie și, în urma acestui plăcut complot, s-a născut această carte. Nu pot exprima aici ce am simțit atunci când am început să o răsfoiesc. Oricât de apropiată mi-ar fi cartea electronică, nimic nu egalează mirosul cernelii și foșnetul hârtiei.

          Cu lacrimi de fericire în ochi, am sunat-o pe Gina Zaharia ca să-mi exprim bucuria. Atunci, răspunsul ei a fost acesta: „Știam”. Am făcut o pauză, fiindcă iarăși nu aveam explicație. Ea m-a simțit și a continuat: „De la Gerra, nu?”. În acel moment, chiar am intrat cu totul în ceață. Până la urmă am aflat secretul bine păstrat până la acel moment. Gerra Orivera, adică scumpa noastră Maria Elena Chindea, în complicitate cu Ovidiu Cristian Dinică și, bineînțeles, Gina Zaharia (posibil să mai fie și alții) mi-au pregătit aceeași surpriză, tipărirea volumului meu de versuri online „Cuvinte în filigran”.

          Acum am două cărți. Una se cheamă „Darul clipei”, cealaltă „Cuvinte în filigran”. Din prima nu am decât un exemplar, din a doua, zece. Voi edita un număr mai mare de exemplare făcând o combinație din ambele și vă voi dărui fiecăruia o fărâmă din sufletul meu, vouă tuturor celor care ați hotărât să-mi faceți magic acest Crăciun.

          Mi-am dorit enorm să ajung ziua în care să-i pot dărui mamei mele o carte pe hârtie, fiindcă dorința ei a fost aceea de a-mi citi poemele pe hârtie. Are frumoasa vârstă de 85 de ani și nu prea pricepe ea ce e acela internet. Astfel, voi, neprețuiții mei prieteni, ați împlinit două visuri – al meu și al ei. Pentru tata a fost cam târziu, dar, probabil, de acolo din steaua lui, privește și se bucură.

          Scumpii și neprețuiții mei prieteni, nu am cuvinte să vă mulțumesc. Cine spune că de Crăciun nu se petrec miracole greșește.

Atașez copertele celor două cărți, precum și unele pagini din prima, cea editată de Valeriu Anghel, care nu se află în „Cuvinte în filigran” (pe care-l puteți citi în BIBLIOTECA ONLINE a ÎNSEMNELOR).

[Sofia Sincă]

Un dar binemeritat! Felicitari!... Mii de felicitari, milioane, celor care au rasplatit sufletul tau darnic si candid! Bucuria ta este si a mea. Nu stiu cum as fi reactionat in astfel de clipe dar stiu ca amintirea lor ar fi unica.

Vasilisia Lazar meriti cu prisosinta ceea ce ti s/a intimplat. Sufletul meu se bucura, la fel ca si al tau, mai ales ca ai impartasit bucuria cu noi. Despre  protagonistii acestui gest, jos palaria! Sunt colegii nostrii superadmirati.

Pretuire deosebita, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

Nu pot decat sa imbratisez bucuria ta, sa imbratisez gandul nobil al Gerrei, secretul a fost bine pastrat... :D

Felicitari Lisia, felicitari Gerra!!

[Elena Mititelu]

Cu adevărat un Crăciun magic! Felicitări, Lisia, felicitări şi celor care te-au înconjurat cu căldură şi ţi-au făcut această surpriză minunată!!

Crăciun fericit alături de cei dragi!!