Nostalgie

[Gabriela Raucă]

Ți-aș da bună dimineața, tinerețe dispărută,
Dar te-ai dus, în depărtare, pe o cale neștiută.

Era cald la mine-n suflet și simțeam că este vară,
Ți-am urat și noapte bună, pe când m-am culcat, aseară.

Astăzi, când privesc oglinda, stând în colțul ei, cuminte,
Nu-i mai recunosc privirea, dar o știu, că ea nu minte.

Căutând un sfert de zâmbet prin întregul de mâhnire,
Văd ce a lăsat în urmă, pe obraz, orice trăire.

Te-aș fi vrut mereu cu mine să te cânt în poezie,
Te-aș fi invitat la masă, ți-ar fi fost bine și ție.

Te-am iubit mult, tinerețe și mi-ai fost nespus de dragă
Și-aș fi petrecut cu tine, de-ai fi vrut, o viață-ntreagă.

Trandafiri, pahare goale și căpșuni abia mușcate,
După festul de aseară, au rămas împrăștiate.

Acum, stând la masa mare, tot gândindu-mă la tine,
Văd o doamnă elegantă, că se-așază lângă mine.

Bănuiesc, de fapt știu bine, cine ar putea să fie,
Și-i zâmbesc cu resemnare și un pic de nostalgie.

O invit să bea cu mine o cafea dulce-amară,
Ca să-mi fie bătrânețea liniștită și ușoară.

[bolache alexandru]

Am citit cu drag...