Întoarcerea

[Stanescu Valentin]

motto

’’m-am întors
pentru totdeauna...
am fost peste tot –
vedeți colbul
de pe hainele mele?’’

 

Grig Salvan

 

nu ştiu cum s-a-ntâmplat

de am trecut printr-o lentilă de timp

dincolo de mine

lăsându-mi trupul în gol…

 

vedeam fără ochi lumina

auzeam fără urechi lumina

simţeam fără atingere lumina

neuronii mei au luat-o razna

şi am străpuns din nou lentila…

 

m-am întors din viitorul

până unde au ajuns gândurile mele

îmi este încă greu să fiu

şi să nu fiu în acelaşi timp

aici şi oriunde

 

i-am întâlnit pe ai mei

care se întorceau desfiguraţi

pentru că ‘’acolo’’ nu există

aşa cum nici ‘’aici’’ nu mai există

 

în şopteau fără cuvinte

că veşnicia e o grea povară

 

mi-am regăsit cu greu trupul

să intru din nou în el

trecuse doar un minut…

 

aşa am învăţat să preţuiesc

orice clipă de aici!

[Stanescu Valentin]

Doamnelor crizanteme din buchetul Insemnelor Culturale, vă mulțumesc pentru sincera  ȋncurajare pe care mi-o dăruiți de a ajunge din ce ȋn ce mai des aici ȋn Cenaclu prin gândurile mele de seară. Prețuire!

[Mihaela Popa]

pătrunzător

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Pfffff! Citind, mi-am amintit de niște cugetări ale soțului meu: „Schimb veșnicia pe bani de buzunar” sau „Dacă aş fi condamnat la veşnicie, m-aş sinucide!”

Da, și eu consider că veșnicia e o grea povară. 

O poezie care ne face să medităm mult... Din păcate, nu știm să prețuim fiecare clipă de aici. Nu știm să prețuim viața. Felicitări!

[gina zaharia]

Rătăcitor, poetul...

[Floare Arbore]

și eu cred că lumina poetică ajută la descoperirea eu-lui nostru superior. am lecturat cu interes remarcabilul poem. sincere felicitări dragă Valentin.

[Ada Nemescu]

Emoționant regăsind drept motto un fragment semnat Grig Salvan!

Versurile sunt dramatice, dar care emană liniște și lumină, împăcare...

O întoarcere, ca și cum...

aDa