Ca nisipul curgând

[gabriel cristea]

Ei Columnă ciopleau, noi aram sângerând

Prin metope de stei, răzvrătite în gând.

Semințe barbare, risipite carnal

Din brazdele sfinte murmurau: ,,Decebal". 

Toți munții plângeau în apusul carpatic;

O davă zdrobită zăcea sub jăratic; 

Și-o acvilă neagră zbura peste lume, 

Cu strigătu-i umbră, cu àripi anume, 

Spre soare-răsare, spre soare-coboară, 

Acolo pe unde blestemele zboară. 

Infernul pogoară--n Cetatea Eternă

Și purpure-n zdrențe se-nclină în bernă, 

Balaurul getic se scaldă prin lună, 

Dă strechea-n țurcane, un bucium răsună;

Nocturnul se-nvârte pe fusuri de stele, 

Iar murgi armăsarii bat zorii-n caiele.

Pe câmpuri doar macii, ca râuri de sânge, 

Se leagănă-n vânturi; Și-un arbore plânge;

Și cădeau împărați, noi aram rând pe rând

Prin metope de timp - ca nisipul curgând…

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! 

[Chris]

ce frumos!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Da, știu. Și pentru asta, mă înclin! Și în fața Poetului. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihaela Popa! Onorat! 

[gabriel cristea]

Vasilisia, tu știi!... Nu mă lepăd de neamul meu! Acum sunt la Periprava și am semnal slab, cel poetic e puternic. :) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Adelina Labic, pentru apreciere! 

[gabriel cristea]

Domnule Corneliu Neagu, percepția dvs. e nealterată. :) Mulțumesc! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada Nemescu! 

[Mihaela Popa]

Splendid, admiraţie!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ei Columnă ciopleau, noi aram sângerând (...)

Și cădeau împărați, noi aram rând pe rând

Prin metope de timp - ca nisipul curgând…

Mare, mare iubitor de glie și neam mai ești, Gabi. Și de dreptate... Și de Poezie.