Fantezie de seară

[Cosmin Preda]

Peste mâinile bătătorite ale mamei

zburau, seara, fluturi mari, diafani,

să le mângâie.

Alcătuiau un joc ireal de lumini

pe retina copilului fascinat de culori.

Mama mea avea o lumină pe frunte,

sub formă de stea.

Când se pleca să-mi vorbească,

venea înspre mine susurul blând

al unui pârâu liniștit.

Mai măricel fiind, după amurguri,

colindam printre constelații cu mama

să învăț să le spun la fiecare pe nume.

Într-o zi, mi-a spus ea,

eu voi pleca pe o stea

iar tu vei rămâne pe pământ

ca să-mi porți amintirea.

Am tresărit și i-am răspuns:

eu voi veni la tine, mamă!

[Cosmin Preda]

Mulțumesc, Lisia!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

O poezie atât de caldă, ca o atingere de mamă... Minunat!

[Cosmin Preda]

Mulțumesc mult, Valentin! Cu stimă.

[Stanescu Valentin]

Frumoasele trăiri ale copilăriei ne urmăresc şi ne mângâie peste timp întărindu-ne.

lacrimi se preling pe faţă

izvorând din dor nestins...

Mama dintr-o stea mă-nvaţă

să fiu tare, neînvins!

Mulţumesc pentru această impresionantă curgere a pârâului liniştit.

[Cosmin Preda]

Mulțumesc, Valeria!

[Valeria Merca]

Despre mama. Sensibil, frumos!

Cu plăcerea lecturii. 

[Cosmin Preda]

Mulțumesc, Gina!

[gina zaharia]

Mama mea avea o lumină pe frunte,

sub formă de stea.

Frumos, Cosmin!

[Cosmin Preda]

Mulțumesc, d-na Ana, pentru observație! Într-adevăr, este ,,joc”. Mă bucur că v-a plăcut!

[Ana Cîmpeanu]

Atenție la tastare. Cred că e "joc de lumini" nu "jod". Tema e sensibilă și impresionantă. Am citit cu plăcere.