Și nu știi câtă pulbere de stele
se cerne peste pleoape când visez,
când chipul tău în gândurile mele
mă-ndeamnă tainic încă să veghez.
Și primăveri de vis sunt revolute,
tresare axa timpului în noi,
în destrămare, viziuni trecute
nu pot întoarce timpul înapoi.
Dar ești frumoasă ca un vis edenic
și primăveri de vis răsar din nou
și simt că nu-s vremelnic, ci sunt veșnic
și glasul tău l-aud ca un ecou...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc pentru apreciere, Chris!
frumos, frumos...
Mulțumesc pentru apreciere, Sofy! Seara, predispoziția către romantism e mai mare. Dar se poate cânta și ziua.
Superbă poezie de amor, Cosmin Preda. Cred că ești ultimul romantic... pe planul nostru :))
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
ps: dar de ce să cântă numai seara, Cosmin? Ziua nu se cade?
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE