Suntem din altă lume?

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Nu suntem perfecți,

Prizonieri ai timpului imperfect

Modelăm caractere grăbiți

Uitând că ne putem opri.

Suntem din altă lume.

O lume cu ura și minciuna 

Prinse-n stele de foc pe frunțile tuturor,

De-au lăsat soarele orb.

Suntem din altă lume.

O lume, în care nici pădurea nu foșnește

A intrat în regres psihic.

Nici râul nu mai clipește 

De emoție să nu lovească

sticlele aruncate

Să înoate printre pești.

Suntem perfecți la timpul imperfect

Poate vom realiza...

Nu ne îndreptăm spre viitor.

Ne apropiem cu pași repezi

Să rămânem în trecut.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

 Mulțumesc mult, d-na Vasilisia Lazăr! 

[Vasilisia Lazăr]

Da, ideea e bună, dar trebuie îmbrăcată în figuri de stil. Curaj!

[Mihaela Popa]

ideea nu-i rea

dar, cum s-a mai spus, ca exerciţiu e bun; nu te descuraja, citeşte mai mulţi autori, mai multe genuri

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Cu drag, d-na Valeria voi încerca. 

[Valeria Merca]

Un text timid. În adevărata poezie cuvintele trebuie să fie magice, stările adânci.

Curaj! :)

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru răspuns! Iubesc poezia...

[Sofia Sincă]

Un mic eseu ușor metaforizat. Se povestește, se explică, se îndeamnă. Bun pentru o încercare.

În poezie se trăiește, este vorba cel mai ades despre trăiri interioare, se metaforizează aceste trăiri. Este vorba de sensibilitatea. Cititorul trebuie să fie sensibilizat de culori, de lumini, de antiteze între lumină-întuneric, căldură- ger, dragoste-ură, de sentimente, în ceea ce citește. De sfaturi... suntem sătui.

Sofi