Întinde mâna...

[gina zaharia]

Când liniștea începe să se-adune,

Întinde mâna, știu că ești aici,

Să n-ascultăm tăcerea când ne spune

Că sunem orbi în satul cu furnici.

 

Ogoarele-s arate peste noapte

De păsări, și de lună, și de ploi...

Întinde mâna. Azi vorbim în șoapte.

Fereastra e deschisă între noi.

 

Vrei să colinzi cu mine prin pădure,

Ți-e dor de munți, de drumuri și de ieri?

Astăzi nici hoții nu mai știu să fure

Icoana vârstei dintre primăveri.

 

Vă dăruiesc o cheie și-o poveste;

E tot ce am, vino și tu să vezi,

Cum căprioara trece peste creste,

Iar brazii sunt din ce în ce mai verzi.

 

Întinde mâna, spinii cresc în pace,

E treaba lor pe unde hoinăresc,

Noi să lăsăm lumina să se joace

În pieptul nostru, ca un dar ceresc.

[Sofia Sincă]

Vă dăruiesc o cheie și-o poveste; - mulțumim pentru dar!

Este o poezie cu caracter ușor filosofic, îndemn la solidaritate într-un spectacol unic, împreună cu natura și binecuvântările sale, singura formă omenească de apărare.
Versuri deosebit de frumoase cuprinse într-o vrajă de nedescris.

Sofi

[gabriel cristea]

Minunat poem! Felicitări!