Primăvara din vârful Carpaților

[gina zaharia]

Ai închis primăvara într-o duminică, Doamne,

și ce mireasmă ne răsfață pământul,

cât alb-intens

se joacă în verde și albastru,

de parcă un cor de îngeri ne învață să împletim lumina

în suflete!

 

Nu-i așa, Doamne,

că nimic nu ne poate opri să alergăm pe câmpiile abia pornite la paradă,

că și de aici se văd la fel de optimiste

și frumos gătite,

că pădurile au trilurile tot la fel de bogate

ca ieri,

iar pacea ne salută din când în cânt

și ne binecuvântează.

 

Se aude murmur de flori la ferestre,

intră în case, stau la masă cu noi și ne vorbesc despre credință,

astăzi, mai mult ca oricând,

ar putea umple toate drumurile,

și satele,

și fântânile, și zilele de post

și nopțile înghesuite în podul speranțelor,

ar putea deveni izvor

între oameni,

așa vom ști că suntem asemenea unui fluier

care doinește

din vârful Carpaților.

[Mihaela Popa]

„...suntem asemenea unui fluier

care doinește

din vârful Carpaților.”

Mă înclin!

[Mihaela Suciu]

Mă răsfeți, Gina! Dar... eu nu vreau să fiu un fluier care doineşte, îmi sună a jale. Din vârful patului, nu al Carpaților, din toată inima cânt, pentru cine doreşte: ,, Vine, vine primăvara...'' Îmbrățişări!

[Sofia Sincă]

Rugăciune, în care lirismul a pus stăpânire pe zeul suprem al românilor: vârful Carpaților. Desigur de acolo de sus vom fi mai bine auziți, și desigur, prin încântarea ce o aduc metaforele primăvăratice din poem. Să ne bucurăm că-l avem și că avem poeți care să-l cânte, să ne încânte în ceasuri grele. SE zice că românul s-a născut poet. Prin urmare scrieți poeților, scrieți!

Deosebită admirație,

Sofi

[Chris]

foarte frumos!

[gabriel cristea]

Am sentimentul că poezia ta zboară, Gina! 

[Valeria Merca]

Încântător zvon de primăvară, învăluit în credință și speranță.

Adorabil scrisul tău! Felicitări, Gina!