Omagiu

[Dacu]

Când te-am văzut ultima dată

Atât de mult am suferit…

Păreai la fel de-ngândurată

Cu ochii-nchiși spre infinit.

 

Erai atâta de frumoasă

Cu părul alb și despletit,

Voiam să fim din nou acasă

Să ne iubim necontenit.

 

Precum Alba din poveste

A-nviat c-un sărutat,

Tot așa… eu făr de veste

Să-nviezi am așteptat!

 

Dulce, scumpă a mea soață

Dacă YAHWE ar fi vrut,

Ai fi revenit la viață

Cu al meu... tandru sărut!

 

Plângând cernit, lui DUMNEZEU

Trei zile-n șir cerut-am eu

Al tău trup ca să-l învie

Pentru-a-mi fi din nou soție!

 

Nu a fost cum am cerut,

Dar eu încă tot mai sper

Să fim pe veci, ca la-nceput

Un singur Suflet, noi în Cer!

 

Speranța unui alt destin

Să-mi fii pe veci mireasă,

La DUMNEZEU mereu mă-nchin

Să-mi dea din nou o șansă!

 

În destinul vieții mele

Cei trei ani de văduvie

Cu-albe nopți și negre zile

Mi-au părut o veșnicie…

 

Scumpei mele soții Valeria, 11 Noiembrie 2025, ora 04:17.

[Ada Nemescu]

Adevărat, sunt versuri ( dincolo de tristețea fără liman) cu tentă și iz de vechi, de inutilitate.

Dar respectăm durerea. aDa

[Dacu]

Stimate Domnule Bolache Alexandru

       Fără supărare, deoarece Dumneavoastră declarați  că sunteți un om bun, eu vă rog frumos să specificați de ce considerați că umilul meu text literar este ,,O poezie cu un aer vetust" ... adică la ce definiție a cuvântului vetust vă referiți? Eu de fel sunt un romantic după cum mi-a fost dat să fiu de PREA BUNUL DUMNEZEU! 

        Am să cer părerea unui specialist, a unui filolog care să facă o analiză literară a umilului meu text pe care eu îl consider ca fiind unul literar chiar daca în varianta inițială am folosit verbul vroiam în loc de voiam... și chiar am să-l întreb dacă textul este ,,O poezie cu un aer vetust" ...

       Apropo, vă rog să fiți bun și să faceți o analiză literară completă a acestui text literar... Dacă sunteți filolog cu atât este mai bine...

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[bolache alexandru]

O poezie cu un aer vetust. Poate ivită din durerea pierderii celei dragi. Doamna Vasilisia are dreptate! 

[Dacu]

       Stimate Domnule Grig Salvan,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecierea făcută umilului meu text literar. Eu sper ca Sufletul scumpei mele soții, dacă este Sufletul meu pereche, să mă aștepte pentru a ne revedea în așa zisa Lume Nevăzută atunci când mă voi petrece și Eu. Lumea Nevăzută cred că poate fi văzută aievea chiar dacă încă suntem întrupați și doar dacă DUMNEZEU îngăduie acest fapt.

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Grig Salvan]

Emoționantă elegie, profund omagiu adus celei plecate într-o altă lume. Înainte de toate e copleșitoare emoția acestei suferințe fără leac la pierderea perechii din lumea aceasta. Poemul e unul simplu și sincer, iar exprimarea fără înflorituri de stil, uneori cu naivități și exprimări populare, dar în el mă regăsesc pe deplin la gândul că oricând se poate întâmpla în viața personală o asemenea ruptură gravă, inexorabilă, ireparabilă și în veci regretabilă. 

[Dacu]

Stimată Doamnă Maria Mitea,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru apreciere! Am iubit foarte mult pe soția mea și aș fi foarte fericit dacă Sufletul ei este parte a Sufletului meu încă de la facerea tuturor Sufletelor de către DUMNEZEU!

       Eu cred cu tărie că DUMNEZEU a făcut la început toate Oștile Îngerești și toate Sufletele Oamenilor, căci așa stă scris atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament din Biblia Ortodoxă Română. În Raiul Ceresc nu vor fi Bărbați și nici Femei și deci toți vom fi precum Îngerii.

       În Raiul Pământesc Adam era întrupat?

       Poate sunt naiv sau poate nu sunt naiv... Când va vrea DUMNEZEU voi afla Adevărul despre cine sunt Eu și cine este Sufletul meu pereche... Eu sper ca Sufletul meu pereche să fie Sufletul scumpei mele soții Valeria!

      Cu deosebită stimă,

                                         Dacu

Stimată Doamnă Maria Mitea,

       Vă mulțumesc foarte mult pentru apreciere! Am iubit foarte mult pe soția mea și aș fi foarte fericit dacă Sufletul ei este parte a Sufletului meu încă de la facerea tuturor Sufletelor de către DUMNEZEU!

       Eu cred cu tărie că DUMNEZEU a făcut la început toate Oștile Îngerești și toate Sufletele Oamenilor, căci așa stă scris atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament din Biblia Ortodoxă Română. În Raiul Ceresc nu vor fi Bărbați și nici Femei și deci toți vom fi precum Îngerii.

       În Raiul Pământesc Adam era întrupat?

       Poate sunt naiv sau poate nu sunt naiv... Când va vrea DUMNEZEU voi afla Adevărul despre cine sunt Eu și cine este Sufletul meu pereche... Eu sper ca Sufletul meu pereche să fie Sufletul scumpei mele soții Valeria!

      Cu deosebită stimă,

                                         Dacu

[Maria Mitea]

Un poem rupt din suflet, și trăiri adânci. Cucerește cititorul prin puritatea sa.  Cucerește prin naivitatea durerii, naivitatea așteptărilor. Asta e poezia care străpunge timpul, rămâne mereu vie, așa cum a făcut-o mama ei, ca un fulg în cădere, ca o pană căzută din aripa încă în zbor ... aparent, momente evazive, lipsite de importanță, dar care evocă rezonanță emoțională peste veacuri ... La fel, acest ”Omagiu”, ne invită la naivitate, la a simți, că ce o fi și simțirea dacă nu inocență pură, da și inspirație,  suflu poetic.

Mulțumim, Dacule! 

[Vasilisia Lazăr]

Limba română este un organism viu. De la cei semnalați de dumneavoastră au trecut niște mulți ani. Ce ar fi să vorbim și acum ca pe vremea lui Ienăchiță Văcărescu și să-l folosim pe acesta drept pretext?

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

       Mulțumesc foarte mult pentru analiza literară și corecțiile gramaticale... exceptând forma vroiam de la verbul a vroi deoarece această formă a fost folosită de către scriitorii Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Ion Barbu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Tudor Arghezi, Mihail Kogălniceanu, Grigore Vieru... scriitori cu care nu mă compar, deoarece eu consider că sunt un scârța-scârța pe hârtie...

       Pe vremea când eu am făcut școala primară, școala gimnazială și liceul între anii 1953 și 1964, verbul a vroi nu era exclus... Abia din anul 1982 acest verb nu mai este recomandat de către DOOM ca fiind o formă literară... Eu folosesc și a vrea și a voi și a vroi... Nevrând, nevoind, nevroind ca să vă supăr mă voi conforma și în versul cu pricina am să schimb Vroiam cu Voiam...

       Vă rog din Suflet să comentați și cu ascuțimea minții!Minte și inimă nu există fără Suflet! Un Om viu nu poate exista fără Sufletul său! 

       

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Vasilisia Lazăr]

Poemul exprimă cu o durere sinceră și tulburătoare pierderea ființei iubite. Deși construcția versurilor rămâne simplă, aproape naivă pe alocuri, forța lui nu stă în meșteșugul poetic, ci în emoția pură, în acel strigăt de iubire și neputință care vine direct din inimă. Îmi dau seama că autorul scrie nu pentru artă, ci pentru a supraviețui durerii — iar acest adevăr al trăirii face textul autentic și mișcător. Nu am comentat cu ascuțimea minții, ci cu blândețea inimii. 

vroiam / voiam

cu-n sărutat / c-un sărutat

să-l înnvie / să-l învie