În pas cu toamna

[C.Titi Nechita]

Prin parc se așterne covor de culori

Sub ramuri care își plâng adormirea,

Zările-s tulburi, se zbate simțirea,

Freamătă lunca sub cohorte de nori.

 

Umbre coboară peste zilele reci

Și-un tremur cuprinde mulțime de flori

Ce încă se nalță vioi, din ghiveci.

 

Undeva se îngână două viori

Mânuite de menestreli visători,

 

Iar toamna pășește spre alte poteci.

[Grig Salvan]

Un poem cald și calm de atmosferă autumnală, un tablou mișcător al toamnei, dar și unul sonor, îmi place acel distih:

„Undeva se îngână două viori

Mânuite de menestreli visători”

Îmi place această scădere a discursului liric din treaptă în treaptă până la un singur vers final.

[Maria Mitea]

Un poem scris cu măiestrie!

Fiecare vers poate fi primul vers, dar și ultimul:

Undeva se îngână două viori~iar toamna pășește spre alte poteci.~ Și-un tremur cuprinde mulțime de flori ~ Freamătă lunca sub cohorte de nori.~

Poemul transmite o stare rafinată de cele ” ramuri care își plâng adormirea,” - trebuie să recunosc că m-a prins farmecul melancoliei tomnatice, mi-i greu să mă despart de aceste versuri așternute pe alei ... 

[Mihai Katin]

Zările-s tulburi, se zbate simțirea,

Freamătă lunca sub cohorte de nori....aceste doua versuri sunt un realist tablou al lumii în aceasta toamna imprevizibila.