suflet cald

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

se scurge timpul
iar tu ești în contratimp

întide-mi mâna
să simt gheața ce ți-a cuprins inima

împietrit de durere gândul
mă zdrobește pân la os

cu o forță interioară
te scot din refugiu
și sap în tenebrele vieții
să-i gust chinul infinit

fericirea doare

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Domnule Mihai Katin, mă onorează comentariul dumneavoastră,  și vreau să vă răspund la întrebare.  Da, am experimentat fericirea care doare, și a durut atât de tare încât atunci ,  pentru o perioadă, am renunțat la Dumnezeu. 

[Mihai Katin]

se scurge timpul
iar tu ești în contratimp  extraordinara  esenta  poetica   ,langa  ea  durerea  fericirii...oare  ati   experimentat-o   vreodata?....este  poate  cel  mai   uluitor  paradox  al   firii  omenesti...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc,  domnule Petruț Dan. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc,  Ada. Crăciun binecuvântat tuturor .

[petrut dan]

Nicoleta cu părere de rău trebuie să-ți dau dreptate, '' fericirea doare'' - un poem ce comprimă sentimente și stări ce nu dau pace sufletului, cu plăcerea lecturii, drag!

[Ada Nemescu]

Atât de puternic mesajul, în ciuda fragilității unui suflet încercat! Dar cum spunea Grig, dacă nu doare, nu există...

Această fericire dorită de toți este asemeni unei stele, uneori o prinzi cu mâna, alteori este o închipuire...

Poezia ta sensibilă ne-a pus pe gânduri, Ramona.

Crăciun cu bucurii!

aDa, cu drag

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru comentariu,  domnule Grig

[Grig Salvan]

Timp și contratimp într-un joc dureros, răceala de gheață a gândului pătrunde până la os... și așa e, „fericirea doare”. Dacă nu doare, nu există.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Atât de frumos curg versurile dumneavoastră! Mulțumesc, domnule Stănescu.

[Stanescu Valentin]

Ramona, sfâşietor strigăt în noapte se-aude din cuvântul tău nu mai visează mere coapte grădina e departe-n hău... Fericirea albă floare vine-o clipă-n care doare!

 

 

                                     timpul nu ne iartă,

                               e cald şi rece

                         timpul ne ceartă

                    prin vene firave

               amarul lui trece 

          ce e fericirea?

     o mână caldă

cu dăruirea 

     cuvintelor tale

          ce-n mine se scaldă 

               cuib inimii mele 

                    scut din armonii

                         din praf de stele 

                              în doi e putere -

                                    ştiu ştiu că ai să vii!