dedublare

[petrut dan]

precum într-o peșteră unde stropii ieșind prin pereți

te fac să crezi că e goală

descopăr imagini cu oameni dansând lângă focul din vatra

de lut –

avansul misticului în fața științei

pune deoparte din căderea omului câteva mere

ce nu vor ști niciodată de ce se sperie o femeie

 

de parcă ar refuza cereri în căsătorie

fără să se gândească

la moartea lentă a propriului trup

la urmările faptelor pentru care nu cred în scopul materiei de a se preface

în viață

credința mă duce cu gândul la cartea exod

și oricât mi-ar ține partea diavolul

tot gardul de nuiele din jurul bisericii mă face

mai înger

am început să caut prin stelele din apropiere

 

să nu lași moartea să cânte

sabatul ei se întâmplă numai când luna pornește să caute o iesle

din lemn de gofer înseamnă salvare

dar câte religii n-au cerut relocarea

 

așa cum nereușita își cunoaște simptomele

viciul

răspunde la aspirină și opiu

cu aceeași plăcere cu care cineva își pierde mințile

 

iubirea mai tresare așa

de parcă ar suferi de nevroză

 

și mâine este o zi

doar spunând aceste cuvinte pot să adorm

privindu-mi mâinile

de parcă ar înțelege mai mult decât restul trupului

până când primul fulg se oprește în mijlocul drumului

iar mie mi se pare că-l aud pe dumnezeu cu privire la noi

 

[bolache alexandru]

Poeziile tale de multe ori greu abordabile au acel ceva care gâdilă atât intelectul cât și sufletul. Respectul meu, Man!

[Vasilisia Lazăr]

Parcă s-ar dori un poem destrămat în alt poem, și nu e prima oară când simt acest lucru la tine, iar asta dovedește o maturitate, dar și o complexitate a creației, lucru ce îl face mai puțin abordabil, dacă luăm în calcul și ermetismul pe care-l pui mai totdeauna la reverul poeziei. E greu ca cititorul să-și poată ține gândurile într-un loc astfel încât să pătrundă pe de-a-ntregul mesajul. E și puțină tristețe aici, e și îndoială, e și un pic de dezamăgire, dar și un strop de speranță. Măcar cu privire la ceea ce ține de iubire (ultima parte a poemului):

iubirea mai tresare așa

de parcă ar suferi de nevroză

 

și mâine este o zi

doar spunând aceste cuvinte pot să adorm

privindu-mi mâinile

de parcă ar înțelege mai mult decât restul trupului

până când primul fulg se oprește în mijlocul drumului

iar mie mi se pare că-l aud pe dumnezeu cu privire la noi

Aș scrie mult mai mult, dar am avut și încă am o perioadă extrem de încărcată la care aproape nu mai pot face față, de aceea am și întârziat atât de mult să scriu un comentariu la poezia ta. N-am vrut, însă, să se ducă la subsol fără măcar câteva cuvinte de la mine, chiar dacă de citit l-am citit de mai multe ori. E un poem deosebit care reconfirmă faptul că poezia ta lăstărește, și lăstărește, și lăstărește... Nu știu până când.

[Monica Pester]

Sorry, început fraza greșit. Revin.

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez disponibilitatea și originalitatea exprimării, în același timp poetică și plină de farmec, cu stimă! 

[petrut dan]

Mulțumesc, Gabi, cu prietenie!

[Stanescu Valentin]

Încă odată mi se taie răsuflarea, Maestre! Ai mai scos încă o porumbiţă din joben! Câtă forţă în ’’și mâine este o zi / doar spunând aceste cuvinte pot să adorm’’! Nu mai pot ieşi de sub semnul exclamării! Alăturat, semnul meu de lectură, încearcă să îţi mulţumească pentru aceste clipe de toamnă.

 

 

 

                                                     mere-n livadă (valentă)

  

                                                                                 ’’precum într-o peșteră unde stropii ieșind prin pereți

                                                                                  te fac să crezi că e goală

                                                                                 descopăr imagini cu oameni dansând lângă focul din vatra

                                                                                 de lut-

                                                                                 avansul misticului în fața științei

                                                                                 pune deoparte din căderea omului câteva mere

                                                                                 ce nu vor ști niciodată de ce se sperie o femeie’’

                                                                                                    Petruţ Dan

 

                                                          mere-n livadă

                                                           gătită-n strai

                                                              ruptă-i din

                                                                      colţ de

                                                                             rai

 

                                                                                 mere-n livadă

                                                                                 rupte cu sârg

                                                                                dispar

                                                                                mere-n

                                                                                pârg

 

                                                     mere-n livadă

                                                           urlă Bunic

                                                              eu tresar

                                                                  mă fac

                                                                       mic

 

                                                                            mere-n livadă

                                                                           după perdea

                                                                           se-ascunde

                                                                           sigur

                                                                           Ea...

[gabriel cristea]

Un ermetism liric de calitate, care mi-aduce aminte de Salvatore Quasimodo. Facem parte din același bazin geografic unde lirica romanică, greacă și iberică se-ntrepătrund ca-ntr-un mozaic. Cu prietenie, Dane!