Omul din mine

[Dumitru Mocanu]

Mă caută omul din mine,
Întreabă de toți: A plecat?
Iar lumea-i răspunde zgârcită:
Departe, tu fă-te uitat!

Și omul din mine se zbate,
I-aud rugăciunea și teama,
Îi simt mângâierea ascunsă,
E omul din mine sau mama?

Departe-s, aud o himeră,
Nu pot să-i răspund, vremea trece
Și omul din mine rămâne
Prin ceața măruntă și rece.

Din stele și suflet lumina
Și-o face timid felinar –
Mă caută omul din mine,
Dar totu-i un joc în zadar.

...

Sub strașina lumii golite,
Privesc o cărare umbroasă
Strigând către omul din mine
Să plece s-aștepte acasă.

Cu masca pe față s-aștepte,
Că poate curând, eu revin...
Dar omul din mine se-nalță
Și-mi spune cu glasul senin:

-Pământul e unul, ca luna
Ori clipa, ca viața, sau mama
Și omul din tine-i doar unul
Nu-mi frânge destinul, ia seama!

Sunt apa ce curge sub pietre,
Sunt vântul de știi să-l auzi,
Sunt zâmbetul ochilor care
De lacrimi adesea sunt uzi.

Genunchii căzuți în jăratic
Și glasul cerând pocăință,
Sunt piese din omul din tine
Cu urme din sacra credință.

Iertarea, iubirea, speranța,
Cui vrei să le lași moștenire?
Când timpul e slugă umilă
Ce trece și n-are oprire.

...

-M-ascultă întoarce-te acasă,
Acum cât încă se poate
Și ia-mă cu tine prin lumea
Orbită de mii de păcate.

Tu caută printre ruine
Alți semeni ce au omenie,
O mână de-ar fi să ne strângem –
În luptă am fi cât o mie!

Cu vorbe, cu fapte s-ajungem
Lumina s-aprindem în toate
Purtările noastre ascunse
Sub colbul credinței uitate.

Prin rugă și multă voință,
Mă ține aproape de tine
S-alegem în clipa ispitei
Ce-i rău de tot ce e bine.

Deschide o poartă spre casă,
Sărută pământul trudit
Și lasă copile să-ți spunem
Cu zâmbet, un „Bine-ai venit!”

...

E liniște, nu se aude
Nici vântul, nici apa, nici pomul –
O mână se-ntinde spre mine,
M-apropii să văd – este Omul.

[Mihai Katin]

interesant acest  om  din interior   si  atunci   punem  intrebarea  eu  sunt  in  el  el   este  in mine  ,suntem  o  simbioza ,un  antagonism  ,o   stranie  reflexie?....poemul  in lungimea  lui  ofera   interesante  ipostaze  ,metafore  ce  dau  substanta  acelei   fiinte  care  poate  ne  invata  un  dialog  interior  necesar  in  trecerea prin tacerile lumii...

[petrut dan]

Dpmd vedere condensat ar avea impact mai mare, dar autorul știe mai bine, am citit cu interes! 

[Ada Nemescu]

Un dialog fructuos dintre Om și sinele său, într-un maraton poetic urmărit cu lejeritate de cititor...

Cu inflexiuni spre poezia creștină, se remarcă prin promovarea adevărului, deci lipsa ipocriziei...

Mi-a dat o stare de bine, aDa