Mi-e foame de iubire

[BOTICI GABRIELA]

Sonet LXXXVIII  (Mi-e foame de iubire)

 

Mi-e foame de iubire... La orice colț de stradă

Să fie dăruită lumina ambalată,

Mereu să mușc cu sete și să mai cer o dată,

Când pofta nu se stinge, fără să stau la coadă. 

 

Mi-e sete și de pace... Chitara acordată

Cu sufletele noastre, vreau iar în noi să șadă,

Seninul să se nască din nou ca și dovadă

Că am venit din Ceruri și ne-am iubit odată.

 

Mi-e ură de minciună și de tăceri trucate,

De teama unui mâine scăldat în suferință,

De oameni fără suflet ce beau și azi păcate,

 

Cu aură de înger și mască de căință

Peste o rece fiară cu gânduri ne-mpăcate,

Peste ateii care nu au gustat credință...

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Chris]

poezie religioasa, se schimba tonul in partea de final, delimitandu-se astfel cele doua stari. citit cu placere, 

[bolache alexandru]

Un sonet aflat între adevăr și minciună, între dragoste și ură. Poate sintagma mi-e ură nu e chiar potrivită... deși poate fi luată că i licență. 

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc frumos. 

[Vasilisia Lazăr]

O dorință justificată, mai ales la timpurile pe care le trăim. Un sonet corect dpdv tehnic, muzical, plăcut. Nu prea mă împac cu sintagma „mi-e ură”. Aș spune mai degrabă „mi-e silă”.  Și nici cu versul „Peste ateii care nu au gustat credință”, mi se pare puțin pleonastic. Poate fi „Peste aceia care nu au gustat credință”. E doar părerea mea. Cu drag!

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Monica Pester]

Sincere gânduri de liniște într-o lume fățarnică deseori, materialistă în genere și nepăsătoare  total. 

Frumos !

[Ada Nemescu]

Mi-ai făcut poftă de iubire.

Sunt contaminată cu pace.

Îmi  place.

aDa

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos. 

O zi cu iubire vă doresc!

[Grig Salvan]

Foamea de iubire e cea mai ardentă dorință din sufletul nostru, temă bine dezvoltată și frumos acordată melodic în metrul prozodic al sonetului.