Răsari!

[gabriel cristea]

Foșnesc pădurile - îndoliate -
cu amintiri din vremi arzând tămâi,
și nalții brazi, cu cetini vânturate,
își tot preling murirea-n ochii lui,

De se făcea că iar e primăvară
în trupul său plăpând - un ghemotoc.
Culori și forme vii îl înconjoară
și-n ochii mamei lui se zbate-un foc.

E inima ce zvârcolește-n vene
sălbatica iubire pusă-n el
- neliniștea ursoaicei pădurene,
când latră ciobăneștii pe muscel.

Se cațără pe scoarțe păzitoare
și-adulmecă miros de vânător,
și verdele pădurii parcă-l doare,
și simte,-n brunul vis, amețitor,

cum se învârt pe-albastra boltă timpuri
tot prevestind un prinț din Liechtenstein,
ce gânduri blestemate, prin răstimpuri,
pe frunte-i pun pecețile lui Cain.

Este târziu și mama nu mai vine
să te-ocrotească,-n codrii, de barbari;
Un foc de armă fulgeră coline
și tu te pierzi pădurilor. Răsari!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris!

[Chris]

foarte frumos...

[gabriel cristea]

Mulțumesc și eu, Vasilisia, pentru apreciere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Mihaela Popa!

[Vasilisia Lazăr]

Magistral și... răvășitor. :(

Mulțumesc, Poete!

[Mihaela Popa]

tare frumos scris,

mă-nclin!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos tuturor celor care-au apreciat și-au lăsat comentarii!

[Nădejde Angelina]

Răscolitor!

[Valeria Merca]

Răvășitor poem! 

Admirație, Gabriel Cristea!

[Sofia Sincă]

Din mica istorie a lui Artur, mândrul urs al Carpaților. Pentru o sumă infimă de euro ne vindem și animalele din pădure.

Impresionant la maxim! Un gând amar fără rezolvarea lasă versurile în urma lor. Și totuși ultimul cuvânt, Răsari!  aduce cu sine, păstrează puritatea și forța de regenerare continuă.

Construcția, la ștachete înalte, așa cum ne-ai obișnuit.

Deosebită apreciere,

Sofi