În satul nins

[Dan Mitrache]

Se-ngroaşă umbra sură lângă pădurea lungă
Pe cuşmele clădite din tină şi sudoare,
Cruci răzleţite-n iarbă se ţintuiesc pe zare,
Din depărtatul iris, lumina să le-ajungă.

Îmbobocesc cristale-n zăplazuri putrezite
Acum, când voalul iernii se-aşterne peste sat,
Ici-colo, în fuioare, în cer s-a-nşurubat
Un fum ce mai trădează vechi vetre folosite.

Pe un cerdac, în picuri, un ţurţure îşi plânge
Tăria dimineţii dintr-un castel de gheaţă
Din care zâna crudă l-a aruncat în ceaţă
Şi-acum, fără putere, încet-încet se frânge.

Răzbate-n cer o geană prin vălătuci de vată
În tristul şi tăcutul decor de alb şi gri,
Din vale explodează o zvoană de copii
Şi-n majestatea-i vie, cel soare se arată.

Iar zâna se-mbunează, ascunde-n sân căldura,
Ea sub covoru-i moale o pune la păstrare
Spre-a oferi-o sorei cu flori la cingătoare,
Atunci când timpul rece îşi va sfârşi măsura.

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, nostalgic tablou!

[gabriel cristea]

Imagini inedite! Frumos!

[Valeria Merca]

„În satul nins”- un tablou viu înveșmântat în imagini poetice superbe.

Am citit cu admirație

[Sofia Sincă]

Poezie de iarnă, cu descrieri ale naturii și sufletești ce evocă emoții, vise rătăcite. Mai precis, un sat pustiu în iarna anotimpului și a realității contemporane. Versurile ne poartă prin lumea ce a fost odată... și odată.

Pe ici, pe colo sunt ritmuri sărite din motive de accente.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Dan Mitrache]

Aprecierea ta îmi învie un zâmbet ce aştepta cuminte o tuşă de pictor versat. Mulţumesc, gina zaharia !

[gina zaharia]

Frumos tablou!