expunerile toamnei sunt ample, fascinante,

s-a extins în peisaje parada culorilor,

oamenii sunt îmbrăcați în lumini elegante,

vântul vesel răspândește miresmele florilor.

plutesc în aer ademenitorii aburi de cafea,

este forfotă mare pe terase însorite,

vremea bună în sacou de aurie catifea,

împarte frenetică daruri mult dorite.

soarele pictează pe ferestre tablouri,

îngeri de lumină printre mușcate roșii,

se umple orizontul cu…

luna își expune strălucirea selenară,

cu stele în trenă mă umple de vrajă,

mi-a transferat în suflet iubirea seculară,

îi dau salutul de pe-a nopții plajă.

varsă peste lume visuri de belle art,

pe creștete așază lumina siderală,

este mirobolantă cu vălul de brocart,

nu mă ceartă îmi dă lecții de morală.

trudesc ca o roabă fără să ostenesc,

încercărilor vieții le rezist cu stoicism,

o credință specială de la lună…

minunile toamnei au revenit cu alai,

este armonie între mare și munte,

triluri de ciocârlii se răspândesc în plai,

între azi și mâine construiesc o punte.

roade de lumină sunt semne de belșug,

bucate savuroase cămări au umplut,

și-au schimbat culoarea frunzele pe rug,

festivalul merilor este absolut.

minunile toamnei ilustrate-n tablouri,

se transferă în minți produc revelații,

din suflete spre cer se înalță ecouri,

să capteze…

acum printre stele îmi doresc un sejur,

în regatul luminii în brațele iubirii,

dorința mea este un fluture pe abajur,

nu știe de obstacol pe calea împlinirii.

luna îmbrăcată în dantelă argintie,

mă invită iar cu ea să mă plimb,

aripi îmi construiesc din aurie hârtie,

să zbor spre stele norocul să-l schimb.

trăiesc un vis frumos cu reflex de opal,

așteptând cu dor iubitul iar să revină,

în acorduri de nai, de viori și…

da, am ieșit din umbra destinului,

sunt plină de lumină și de serenitate,

ascult mereu chemările divinului,

aplicând și lecția de demnitate.

cu iubire plătesc pentru tot ce primesc,

cu credința deschid suflete închise,

umplu cu optimism orizontul lumesc,

în viață să nu fie fericiri interzise.

urmașă a Evei mi-am creat propriul rai,

sub boltă de stele visez doar minuni,

cerul îmi vorbește în dulcele grai,

împletind cuvinte cu…

poemul mi-e scris pe-al toamnei imprimeu,

cu arome și miresme iar mă ademenește,

dantelă de lumină este sufletul meu,

în întreaga ființă sângele doinește.

inima îi face timpului o serenadă,

e drăgăstos, e grijuliu, e cordial,

emoții zburdă pe-a zilei esplanadă,

am câștigat la maratonul mondial.

protejată de lumina sfântului duh,

acționez în slujba universului magic,

gânduri primenite propulsez în văzduh,

în templul soarelui…

aș sta o viață să privesc cum străluciți,

știind că ne vegheați, că ne iubiți,

mirobolante stele- surori ancestrale,

ne completați ființa cu fericiri spectrale.

visuri multe, mari, vărsați peste noi,

ne înveliți cu lumini călduroase și moi,

nu ne lăsați singuri și plini de nevoi,

ne-ați deschis drumuri să ajungem la voi.

ascult chemarea voastră când nu dorm,

povețele frățești le prețuiesc enorm,

lecții de viață și noaptea…

crizanteme albe se răsfață în lumină,

conectată cu natura împărtășesc senzații,

aud vrăjită stelele cântând în surdină,

trăiesc și noaptea un iureș de atracții.

constelații de iubire dăinuie în lume,

universul dezvăluie valuri de enigme,

căi de cunoaștere, magice, antume,

rezolvă în sufletul meu paradigme.

între univers și mine nu sunt secrete,

am lăsat în seama lui visurile toate,

îmi ridică în lumină cugetările…

poveștile timpului citite din anale,

au creat în mine un curaj nelumesc,

azi destram cu el zbuciumări carnale,

pentru tot ce simt cerului mulțumesc.

tăcerea mi se pare piatră filosofală,

se odihnește vântul la umbra ei,

iubirea de viață mă poartă spre fală,

elixirul nemuririi l-am furat de la zei.

nerăbdător condeiul mă pune la treabă,

cuvinte luminoase în jurnal să înșir,

slujesc lumea și cerul ca o roabă,

iertată de păcate…

visez acum o lume cu super eroi,

să vindece răni, suferințe, dezastre,

pământul precum cerul să n- aibă nevoi,

nici naufragii pe oceane albastre.

să fie fericirea ca o pădure deasă,

simfonia izvoarelor înalt să răsune,

belșugul să ajungă în fiecare casă,

oameni frumoși, veseli să se adune.

drumuri de lumină să se înmulțească,

în fiecare pustiu să răsară o oază,

roadele iubirii în inimi să sporească,

nimeni să nu…