La vremea noastră

[venus radu]

În atâta osândire florile au dinţi şi muşcă
cine ar putea şti Doamne încă neamul românesc
de va mai scăpa şi astăzi de sub nobila biciuşcă
când prezentul şi uitarea de aici ne izgonesc

cu prezentul şi uitarea bat monedă sus prea-nalţii
cap şi pajură la dânsa cele două fără ceartă
joacă teatru pe-nserate rând pe rând cu toţi amanţii
strălucita de monedă drac bătrân în trup de fată

plâng bătrânii pe sub streşini noi ne amăgim că plouă
pier copiii în spitale ca bobiţele de rouă
plâng bătrânii mor copiii ce ne pasă frate nouă
amăgiţi visăm întruna păcăliţi sucim obrazul
iar visarea nu mai piere nici nu ne scrântim grumazul
nu sporeşte în putere nu mai spumegă talazul

astăzi una e poporul alta este guvernarea
se aleg pe sine câinii de pe când ne-au dat mâncarea
fiindcă am rămas de-a lungul vremii viermii muşluind
nu aveam atunci mâncare azi avem flămânzi murind

îi votăm şi îi susţinem ei ne varsă la otravă
că de-atâta fericire tot servim răbdări la tavă
iar de câtă preţuire noi avem din partea lor
că-i votăm şi îi susţinem ca tâmpiţii într-un cor
ne mai lasă câte-o pâine un cârnat şi câte-o bere
să cunoască tot românul cum trăieşti când ai avere

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă tot ai folosit versul clasic, eu spun că trebuia să folosești și punctuația. Altfel mi se pare că poezia e scrisă de Dan-Diacoescu-În-Direct-Și-În-Reluare.

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

plâng bătrânii pe sub streşini noi ne amăgim că plouă
pier copiii în spitale ca bobiţele de rouă

...

iar visarea nu mai piere nici nu ne scrântim grumazul
nu sporeşte în putere nu mai spumegă talazul

Impresionant!

[gina zaharia]

până și versurile fierb...

am citit cu plăcere,

[venus radu]

"Insistenţa e mama certitudinii!" - repetările sunt intenţionate.

Mulţumesc tuturor!

[Corina Militaru]

Rezonez, dar vorba Sofiei: Cine aude? Mi-a plăcut!

[Sofia Sincă]

Strigăt de revoltă... A câta oară? Şi cine aude? Se pare că tot noi, că-i votăm şi îi susţinem ca tâmpiţii într-un cor.

O poezie cu greutate, cu versul lung, construit cu simetrie, pentru a spori impresia formată asupra stării de fapt, cu apăsare pe expresiile biciuitoare născute din cotidian.

Ai unele repetiţii care s-ar fi putut evita.

Oricum este o poezie bună.

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

îi votăm şi îi susţinem ei ne varsă la otravă
că de-atâta fericire tot servim răbdări la tavă
iar de câtă preţuire noi avem din partea lor
că-i votăm şi îi susţinem ca tâmpiţii într-un cor
ne mai lasă câte-o pâine un cârnat şi câte-o bere
să cunoască tot românul cum trăieşti când ai avere

Ei da o strofă adevărată!