fluxul macină rugina secundelor

lilieci ard în întuneric ca niște invalizi

ne pliem pe umbra noastră în floare

poate lumea în sandale

va avea altă aromă 

de sare tulburătoare de adâncă mare

cresc zero sentimente 
sub cerul zurliu 
pe iarba de piatră 
cu gust de tristeți liliachiu
se revarsă frunze cu cioc de 
prigorii

viața staționează exact cât să scriu

câteva postulate

el râde cu buzunarele goale plin de idei poetice până la refuz

lumea văzută în vitrine nu are nasturi

când vine timpul zicerii se preface în guri de canal fierbinți ca niște cărămizi

proaspete

în gară șuieră tăcerea slinoasă pereți drepți ne despart de oraș

oamenii nopții se strâmbă la cer

luna stinge singurătăți cu picioare de cocostârc

port în ochii deschiși/falii de incertitudine/…

degetele tale cântă Rahmaninov pe note înalte

serile așez sedimente ca niște scoici

în marea agitată /pescăruși orbi de sare/

mângâie-mi umerii sidefii ca o lună amară

lumea este mai strîmtă decât o secundă

iarba ce-mi înflorește în palmă are gust de iubire rotundă

timpul curge ca un alfabet pe o geană

ochii tăi desenează în sepia irealitatea iubirii

bei Johnny Wilker ești beat de frunze liliachii

îți spun că natura mușcă din orice tablou în…

ore ca niște pești obtuzi respiră sub apele nopții

zilele câmpiei fâlfâie într-un lan solitar/ limpede este doar întunericul

agățat de ultimul far

sub cupola lumii dinlăuntrul meu

mâini mute desenează în graffiti pe zidurile gri pescaruși îndrăgostiți

hai la mall să cheltuim timpii morți momentele de stand by apassionato

stele fusiforme torc pe voci înalte

pipăi silueta toamnei cu poezie pe masă

de atâtea insomnii s-au îmbătat și plopii

cu…

n-am avut până ieri niciun plan

toate hârtiile pe care sincer desenai

ți le aruncam pe fereastră 

din rafturile tale ies însă șoareci cu ochii roz

care îți umblă prin pat dezinvolți 

rod fiecare iluzie trag de orice tristețe și se emoționează al naibii

când mă iubești

oamenii ies la strada mare

cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare

îngeri înalți printre statuile goale

ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii

gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers

vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul

scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta

poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă 

cât vor purta mantaua lui gogol

mai…

dragule frunze arămii se scurg pe alei

miroase a versuri uploadate din cer

de atei

bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt 

port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/

sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi

îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi

diminețile cresc până la cer 

sunt nopți cu luna amară 

în care barca iubirii /perlă neagră/ 

se îneacă o vară 

oamenii mor la colectiv cu bună ziua pe piept 

neiubind decât lumina /totem al lumii/ 

sau dorm într-un somn sterp 

adun frunze din toamne să-mi scriu înserarea 

număr plecări înspre mare 

munți călători corăbii apuse 

dansul de stele cu gust de meduze…