strălucește pe firmament

 utopia orașului-cetaceu 

 mă descalț atât de onest de sufletul meu plebeu

 ca de haina cuvintelor destrămate

 pânză țesută subtil înc-o data și înc-o dată

 singurătatea își bea ceaiul 

 din cupe de porțelan chinezesc

 mi-e sete de tine pe stradă

 tu simți zidul șerpesc

 mirosul de cărți calde ce se vând la tarabe 

 îmi umezește colțul de cer…

se moare în rândul întâi 

fără bilet tranșant elitist 

trebuie să ai vocație boemă 

de artist 

și un tramvai numit dorință 



două rânduri la stânga se iubește freudian 

cu refulări sau erotism extrasenzorial /șapte mirese 

pentru șapte frați/ 

sunt haite de câini în oraș necastrați 



la dreapta semaforizează existența…

orb de cuvinte irişi sculptaţi (speo)logic 

gol ca aula magna ţii în mâini 

mistria cu lut roşu viu

tenace zideşti ferestrele sparte 

ale zilelor dintre azi şi ieri 

manole al anelor cu miros de cerneală

mie mă ceri

tăcerile ca nişte 

trenuri fără staţii şuieră cu degetele lor 

(ne)văzătoare

pe partiturile variabile ale nopţilor

când buha mi te strigă nelumesc

din carul mare

ţipă în tine

foamea vorace a literelor…

ceasul tău plat serveşte

timpul hibernând platonic

în cochilia sinilie a secundelor schizoide

mă descalţ de sandale

ca nişte fluturi orbi de lumină

sinceritatea cu aerul ei sacerdotal

mă lasă singură pe autostradă

aici minutele trec cu 150 kilometri pe contrasens

orele miros afrodiziac ca şi asfaltul încins

topind inima aceea sterilizată

transplantată într-un suflet autostopist

/lumina…

ţi-e sete de impardonabila tăcere

/chardonnay aspru rănindu-mi epiderma/

orgoliile îşi dispreţuiesc morţii din dragoste

/irişi (ne)cimentaţi/

(hi)mere vopsesc statuile timpului exonerat

în arenă

mecanismul iubirii pictează sfinţi pudibonzi

pe căni de cositor

stereotip multiplic sentimentele/xanax tentacular/

mă absolv de legea tăcerilor claustrofobe

ca o giocondă fără luvru

pe aceeaşi margine de pat/roşu…

 ți-au rănit asfințitul

 cele șapte corzi  hetaire

 ah ce inimă albăstrită 

 scurge curcubeul din mine

 sunt săracă de tine/lună neagră-n amurg/

 mi te beau rar /absint/din paharul de lut

 trei oglinzi jură strâmb

 (ne)noroc că îți poartă

 transcendent meditezi

 /mare roșie-n soartă/    

 schimbă harta striată/miocardul parșiv/

 în fereastra perdantă 

 pune praf/dolomit/

 să ilumineze…