se scaldă vrăbiile la cișmea, gureșe ca diminețile în lan
nu dormi ai părul plin de grauri
iar ochii, fluturi de o zi, sclipesc
dorm flori în glastre
ți-am așezat emoțiile în sertar tristeți de lună
albe spiralate vise
o barză construiește cuib tenace
ți-e somn în galbena câmpie?
cresc nori de praf se-aude pitpalacul
caișii gem de repetabila povară
îmi împletesc
din spice rogojini miroase-a crud a iarbă tăvălită
a mere-n…
Adăugat de Angi Cristea la Iunie 24, 2015 la 4:00pm — 6 Comentarii
nopțile își tremură genele
lacrimi de sulf ard vise imateriale
gura cerului înnoptează pe pielea mea
ca niște îmbrățișări într-o gară de nord
când dorul se dă în leagăn stelele își flutură
coama, cometa universului
sudul din mine îți cutremură liniștea care pescuiește
mă sorbi îmi știi pașii care nu dansează de două ori
te iubesc ca o sare de mare ca un delfin rotindu-se în zare
dar nu-mi scrie decât ca un soare între trei nori…
Adăugat de Angi Cristea la Iunie 21, 2015 la 7:30pm — 7 Comentarii
în casa cu balcoane roz șoarecii numără verile
pisica obeză gustă lenea parfumată își ascute ghearele
pe suflete dezordonate trage sertarele vieții cu o coadă stufoasă
și miorlăie de atâta singurătate de lux
cărțile au îngălbenit în copaci seva lor verde îmi migrează în sânge
arunc ghemotoacele/părăsită de toți îngerii/
și mă așez pe ordinea universală
sinceră ca un șoarece într-o bibliotecă
diminețile aleargă în parc și tac pe…
ContinuareAdăugat de Angi Cristea la Iunie 19, 2015 la 11:00am — 9 Comentarii
limpezisem cuvintele grele cu sare grunjoasă
mi le-am trimis în lumină/piper presărat
într-o casă/
de cuarț de bazalt de timp disecat
piatra cuvintelor cine o arunca întâiul
macină foamea de sens
lumea aceea pestriță de consoane care se vând
într-un joc burlesc
delirul vocalelor
pliurile lor
rotunjimile imperfecte
nu se scriu decât cu umbra de suflet
care aspiră între două nopți cu trei luni…
ContinuareAdăugat de Angi Cristea la Iunie 8, 2015 la 9:00pm — 5 Comentarii
Îți miroase pielea a soare,
A lupi suri plecați pe o mare,
Curcubeu de verde printre maci,
Condor anotimpului când taci.
Ochii tăi se deschid ca un cer,
Poartă spre al lumii alb mister.
Îți apun stelele rar în far,
Herghelii ale nopții cu har.
Vocea pasului tău atinge nori.
Ai învățat ușor să și mori?
Iarba descântă la asfințit.
Ploaia pictează un răsărit.
Se scurge ora ca o…
ContinuareAdăugat de Angi Cristea la Iunie 6, 2015 la 1:00am — 6 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor