era o clădire
cât un vis de copil
cu vârful ei
atingea speranța
învelită
în petale de trandafir
și cu ferestre
de îndoială
acolo veneau
uneori
poeții
să asculte poeziile
sclavilor îmbrăcați
în stofe de lux
torna torna împărate
strigau păpădiile
sub copitele fine trecute
pe la un salon
cu blazon
Adăugat de bolache alexandru la Aprilie 11, 2017 la 1:30pm — 7 Comentarii
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor