citesc poemul tău

[Maia Maria]

scris în pietre cu nisip

 marea este un loc din care privești cerul

 iar scoicile

 sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu

 nimeni nu-mi simte lipsa

 dorm de ani în crengile mărului

 anotimpuri desenându-mi pe piele 

 incantații

 coji

 nimeni nu-mi vede lipsa   

 în fiecare scoică las răvașe

 iar cu un gest alene

 le așez în nisip doar în partea stângă

 unde cordul lasă bătăile mai dese

 mai sacadate

 și calde  

 dar

 nimeni nu-mi aude lipsa

 uneori aș vrea să dau pâinea inimii

 firimituri pradă păsărilor

 să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri

 ca nu cumva elixirul vieții

 să nu aibă hrană

 și să o ia razna de nebun

 să nu te mai găsească

 cu mâinile noduroase modelez plastilina nisipului

 sub cântecul suav al sirenei

 marea șoptește

 ascultă

… ascultă

 

 o să vină și acea clipă

 în care plasa liniștii ne va sta de strajă

 strivindu-ne

[Maia Maria]

multumesc nutzu, Elena...cu drag mult!

[Claudia Elena Peter]

Sensibil, ca o pictura. Frumos, Maria!

[Maia Maria]

Bonie, si mie imi era dorrr de tine, tare mult... bine te-am gasit!

[Maia Maria]

Cu lumina Melania, cu lumina... altfel nu se poate... multumesc...

[Maia Maria]

Laura multumesc din adancul sufletului si o imbratisare de La multi ani fericiti si plini de iubire!!

[Bonnie Mihali]

mi-era dor de tine si de versurile tale...

bine ai revenit!

[Staicu Laura Marinela]

Ascult ...  cu urechea sufletului, Maria: 

"să ducă ele semnul printre pietre și nisipuri

 ca nu cumva elixirul vieții

 să nu aibă hrană

 și să o ia razna de nebun

 să nu te mai găsească"

....................................

"plasa liniștii ne va sta de strajă

 strivindu-ne"

cu drag mereu de versul tau, care transmite atat de puternic!

[Maia Maria]

este o incantare, o implinire sa stii ca atatia oameni frumosi iti sunt alaturi, va iubesc fiinte dragi! si multumesc...

[Sofia Sincă]

Spre amintire, Maria se îndoieşte un colţ... şi se reia de unde s-a rămas. Nu poţi trece prin lume neobservată... Desigur că ţi se simte lipsa, acolo unde ai lăsat urme.

Sper că ai pus jos o parte din povară prin aceste versuri. Marea, întindere de spaţiu şi timp, valuri învolburate sau calme şi nisip cât cuprinde... loc numai bun de îngropat neîmpliniri.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

 Frumos!