Zăpada, sângele pământului

ce clatină din cap a nori,

de doruri limpezi în cer senin,

străbate sufletul cântând în soare.

Cu chip de lacrimi

se-ncheie în noi uitarea

unui început de doi

în pasul ce urmează a fi spus

de noi amândoi.

Sânul meu

săgetat de luceafărul nopții

lăcrimează în sărut

pe-o nouă zi ce stă s-apară

în curcubeul ochilor tăi.

Sânul meu penetrat

de zeama dulce acrișoară

rostește a…

Prin germeni cheie din vremuri străvechi,
portaluri schimbă trecutul,
din prezent o noapte devine întreagă
în inelul lunii.
E peste noi, se știe, ceva parcă divin,
ochii lucesc în limbi de poezie,
se croiește un alt drum,
de unde nu mai venim,
noul fel de a trăi prin stele,
îl regăsim în noi acum.
Suntem puteri în vid albastru,
ce scaldă roșul, baza lumii pământești,
cerul e acoperit de stele,
trupurile noastre cerești.

Pe trupul tău pășesc,
catarandu-mă pe stele,
nuanțele iubirii noastre apuse.
Te închini la mine,
pe obraz îmi lași cugetarea
unui bătrân care iubește
o rugăciune, fără cuvinte.
Cerul îmi coboară flori,
plouă peste noi
cu gheață, e toamnă...
Se leagănă timpul,
la colțuri copilăria șade,
e noapte drevreme,
la șase târziu.
Întunericul sparge lumina
În suflet e liniște,
tăcerea vindecă,
cerul se trezește.

Trăiește-te pe tine

când mă trăiesc pe mine,

în buza jumătate plină

de sărutul tău.

Trăiește-ma pe mine

ca să te pot trăi pe tine

în aerul din suflet

ce l-am săvârșit în doi.

Iubește-ma prin tine

iubindu-te atent,

să pot călători în mine

fiindu-ti un îndemn.

Iubește-te prin mine

să ard în tine semn

o veșnicie e doar un timp refren.

Iubire îți voi fi

cum sunt de mult în eter,

în tine voi sălășlui

cel mai sfânt…

Mugurii vremii pășesc agale

în direcția vântului ce-a stat in loc,

Născuse vremea anotimpuri noi

ce trăiesc printre noi.

Tânjim după viscole de romantism

în patul cald de vară

cu flori la geam și-ntre suflete,

goi de griji, înfierbântați de frumos.

Cade noaptea neștiută

pe gândul ce l-am lăsat în haină,

trece norul fără sunet,

candela îți petrece clipele aprinsă.

Versuri se…

Sânii mei ca doi melci în colivia gurii tale

își găsesc anotimpul gemetelor

năzdrăvane.

E o noapte între sfinții lunii

și ai soarelui,

o noapte ce coboară goală

în cearceaful cald.

Se vrea a se spune

o poveste între buze, pe v

de șoapte.

E trecut de miezul faptei,

când clipa îți stă pe limbă

ceasul fuge.

Dornic șarpele

stă să intre-n timpul fără timp

unde infinitul se unifică cu cerul,

mărul a fost…