E viaţa un joc de contraste bizar,

mi-e cugetul greu şi surâsul amar,

pe treptele albe din sufletul meu

laşi urme de paşi, trecătorule, eu

mă văd aruncată în negre vâltori

şi tremur de frigul astral uneori,

prin negura grea întrebări mă frământă,

venit-am să-ţi vindec eu aripa frântă?

E lumea un mare, alert carusel,

vârtejul trăirii ne poartă cu el,

în ritmul ardent se succed pe secvenţe

iubiri şi uitări, amintiri şi…

Am dizolvat

într-un miez de lacrimă

gânduri amare

cu gust de tristeţe

ieri era zborul spre fericire

mâine-i deşertul de tandreţe

dar în secunda aceasta secretă

să ne strecurăm dincolo de cuvinte

să acoperim cu dale de bazalt

enciclopediile cu iluzii prăfuite

să uităm ce-am trăit ieri

să ignorăm ce speram pentru mâine

şi să ne cufundăm în astăzi

cu toata fiinţa noastră

am aflat de la buletinul meteo

că o…

Suflet pribeag, rătăcit prin furtună,

porţi în copite argintul iubirii,

glas de haiduc cere-o goană nebună,

nările-ţi freamătă, focul privirii

molcom se-aprinde, crupa ta fină

se mlădiază, muşcă pământul,

coama cea blondă biciuie vântul,

aerul serii geme, suspină,

istorii vechi se aud prin ogeacuri,

toţi au aflat trista-ţi poveste,

fost-ai un prinţ blestemat peste veacuri,

fiindc-ai iubit şi ai pierdut, fără veste, …

Coase-mă-n susurul vremii cel candid,

chemarea-i fierbinte mereu s-o aud,

păstrează-mă-n zidul rece și palid,

închide-mă-n frunza subțire de dud.

Nu e o vrajă mai dulce ca mierea

privirilor mele, mă vede venind,

mai iute ca gândul este puterea

durerii fierbinţi, în rug tandru mocnind.

Fluier de os, du-mi al inimii cântec

pe schelele-nalte, spre sufletul lui,

zboară pribeag enigmatic descântec,

pe…

Pierdut  linia destinului

O declar nulă

sunt obligată să oficializez situaţia

dacă mă opreşte vreun poliţist în trafic

 nu va înţelege că am căutat-o  ceva vreme

am escaladat cu greu ziduri de cuvinte

şi-mi sângerează tălpile goale

 evident mi-am rătăcit pantofii

numai mie putea să mi se întâmple

şi nici măcar nu sunt Cenuşăreasa

pentru că un necaz nu vine niciodată singur

aflu de la radio că Prinţul e în concediu…

lui Sorin Şaguna

Din când în când

la intervale care ne scapă

îngeri poposesc printre noi

ne privesc cu aparentă candoare

şi ne oferă o transfuzie de profunzime

ne povestesc despre lumea lor

ne dau răspunsuri la întrebări pe care  nu ştim să le rostim

 alină dureri ce mustesc în noi de sute de ani

transferă asupră-le neîmplinirile noastre mărunte

şi ne ating cu aripa lor

ca să putem urca …

să te opresc aici

suspendat de vârful secundei

aş face un târg cu Dumnezeu

îţi dau anii mei

eu nu îi mai vreau

şi visele mele

ia-le pe ele

dă-mi în schimb favoarea

să spun clipei mai stai

eşti atât de frumoasă

îl înţeleg acum pe Faust

şi întunericul doare

cu parfum de amintire

eşti încă aici

dar mie mi-e deja dor

şi-mi sângerează chiar şi gândul

topit într-o lacrimă

că te-aş…

Nu mă mai dor desfrunzirile

deja îmi sângerează tălpile

iar carnea mea ţipă mirată

că tu nu mai eşti tu

că eu nu mai sunt eu

am obosit de atâta stripteese sentimental

m-ai contaminat cu scepticism

atenţie se închid uşile

bate vânt amar dinspre răsăritul cuvintelor

mi-a amorţit mirarea pe buze

silabele mi s-au risipit printre dalele de nelinişte

ale Viei Dolorosa din harta mea astrală

Mi-au intrat visele în…

De te-aş uita,te-aş inventa apoi,

din straturi succesive de tristeţe,

aş aduna amarul dintre noi,

l-aş preschimba în soare şi în ploi,

pe crestele durerilor răzleţe.

Un alfabet de gânduri aş crea,

din sunetele dragostei pierdute,

eu tot pe tine-n el te-aş căuta,

escaladând titanici munţi de sare,

în pescăruş stingher m-aş preschimba,

orbită de explozii de culoare,

spre marea de tentaţii aş zbura,

strigându-mi patima cu…

Ne naştem cu pedeapsa scrisă-n sânge,

de a urca Golgote rând pe rând,

munţi de idei ne clocotesc prin vene,

beţia înălţimilor ne poartă

spre piscuri imposibile, în gând

se nasc proiecte pentru-o veşnicie,

le construim, apoi le năruim

şi ne simţim precum Sisif, puternici,

distrugem candid ceea ce iubim,

spre ceruri limpezi ne strigăm revolta,

,ambiţia, speranţa risipim.

Nu renunţăm la drumul către stele,

e atâta utopie în urcuş,…

M-am rătăcit

vă privesc chipurile străine

nu mă înec în mine

nu mă înalţ în mine

mă vărs în alţii zi de zi

neliniştile mi le înfăşor

de gleznele voastre grăbite

atunci când resemnaţi poposiţi

în staţiile de autobuz din calea lactee

scurte sinapse luminoase

vă irită cortexul si se scurg

în chakra din plexul solar

în timpul săptămânii

vă mângâi ochii epuizaţi

de căutarea sisifică

a drumului spre idealuri calpe…

Tată,

e atâta soare-n mine

şi simt cum molcom

degetele-mi ard,

e o beţie blândă de înalt

şi o tăcere groasă de smarald,

toate durerile-s lăsate acum

jos, într-o biată margine de drum.

Cerul deschis e astăzi pentru noi,

căci suntem, tată, singuri, amândoi,

tu jos în margine de val,

între real şi ireal,

eu sus, pe soare sunt stăpân,

tu pleacă,

eu aici rămân.

Şi aripile-mi curg încet

din ceară, suflet…

Am scrijelit

cu colţurile sufletului

troienele de tăcere

din inima îngheţată

a muntelui de nelinişte

măruntaiele incandescente

ale timpului s-au reactivat

prin clepsidra spartă

se scurg cioburi de secunde speriate

arterele vremii vibrează

cu amar zgomot surd

toarnă otravă în gânduri

între buzele fierbinţi ale vulcanului

nu ne mai deosebim unii de alţii

am pleoapele arse de aşteptare

şi nu…

Uneori,

cuvintele nu mai au chef să zboare,

alteori,

tăcerile dor foarte tare,

neaua grea se aşterne,

peste zile posace,

plânge inima-n noi,

stă de veghe și tace,

înghețat si plăpând,

peste clipe sărace,

se așterne un gând,

ne-a murit voioșia,

am uitat să sperăm,

Unde ești, România?

Ce se-alese de…

Doar plânsul eteric al firului blând

se -nalţă arhaic prin sfere celeste

dar omul priveşte destinul plăpând

şi piscuri flămânde tiptil cucereşte

un demon fugar din comete de foc

se-ntinde tiranic spre lumea cea umedă

E coada de zmeu a zeului Somn

şi greu e urcuşul  spre liniştea palidă

pleoapele cad peste chipul brăzdat

Muritorul e azi Universului domn

-spune aedule povestea străveche

a omului ce între stele-a…

Picături de lumină

stalactite pe suflet

rătăcite catarge

peste mări de-ntuneric

de cleştar catedrale

luminate feeric

sufocare şi ţipăt

al durerilor mute

un cer troienit

cu iluzii pierdute

de scântei jerbe albe

artificii sonore

şi noroiul din vorbele

goale şi calpe

O lume tarată

ce îşi poartă povara

resemnarea amară

ne curge prin vene.

O foame de vise

răstignite...…

În pântecele pământului,

îmi ascund doliul sufletului pribeag,

plătesc vamă îndoielilor,

ţes haină nouă,

pentru alt anotimp.

Într-o zi,

va încolţi în mine, din nou, iarba cuvintelor

şi floare de soare voi fi,

în câmpia cu vise albastre,

miere să las pe buze-petale,

în zile sfârtecate din calendare.

Fluturi de lumină să-mi aduceţi alai,

să vestească sărbătoarea renaşterii,

din durere şi patimă,

să aducă pe lume,…

Trăiesc a fost primul semn de izbândă asupra întunericului,

Rezist i-a urmat triumfător.

Nu vreau, Doamne, nu vreau încă să mor,

au fost celelalte şi apoi o cascadă de gânduri şi tăceri.

Cuvintele îmi răsăriseră pe buze, flori de cais izbucnite pe ram,

căci ai apărut tu printre vise şi eu Primăvară eram.

Iubesc, ţi-am spus atunci, căci învăţasem cuvântul.

Rănesc, mi-ai răspuns şi…

Să iubeşti totdeauna cu ochii deschişi

şi tandreţea din ei să o laşi să-nflorească,

să-ţi coboare-n privire pacea cerească

şi în muzica aştrilor armonii să găseşti,

iar în suflet o flacără, molcom să-ţi crească.

Toată arderea ta, în cuvinte s-o pui

şi pe buze să porţi un zâmbet de gală,

să ştii ca există o clipă regală

ce nu se refuză nicicând, nimănui,

când scris e în stele: eşti menit să iubeşti!

Vei fi într-o zi…

Ai risipit în mine toate primăverile tale,

 mi-ai aromit visele cu parfumul florilor de tei,

mi-ai cules toate ploile din suflet şi le-ai împrăştiat pe ogoare,

m-ai modelat ca pe-o păpuşă de ceară şi m-ai înălţat în soare,

prin puterea gândului faci din mine ce vrei.

Ferecată cu o mie de lacăte am vrut să te ţin,

dar mi-ai otrăvit gândurile cu dulcele-ţi venin,

ai răscolit toate ierburile seninătăţii depline,

căci spinii tăi adânci au…