Curge dorul din cetatea la înălţime ridicată.
Mi-am lăsat sufletul în ea cu mine strajă afară
şi-am construit-o în cel mai înalt şi semeţ vârf
al muntelui meu,
să fie una cu cerul,
să strălucească
în toamnă, în locul
soarelui când e plecat
pe partea cealaltă de pământ,
să-şi lase izvorul cu şoapte pe albie să cadă
pic cu pic să-mi ostoiesc setea, să mă…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 30, 2014 la 1:00am — 3 Comentarii
Din toamnă, mi-a zâmbit la fereastră
timpul încărunţit de aşteptări, de dor,
de viu colorat cerul cu frunze purtate
în adieri de vânt, suflări, respirări
de îngerii din noaptea cu poveştile
sculptate-n lut. Se coborau pe portativ
să-mi cânte, să mă-nalţe în zborul
stelelor ascunse de ajunul zilei
prinse de privirea ce înfulecă înfometată
aerul respirat de tine.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 29, 2014 la 1:30am — 2 Comentarii
E tare mult zgomot printre firele
de iarbă ridicate semeţ în lumina
picată printre ramuri cu frunzele
ce-şi poartă zborul lin, planat
pe pământul în care furnicile aleargă
din zorii timpului pierdut în vară,
să-şi strângă agoniseala, să-şi umple
hambarul, muşuroiul pregătit peste an
cu roadele culorilor din toamna
lăsată peste noaptea greierilor,…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 28, 2014 la 1:30am — 5 Comentarii
Albastrul e mai (a)prins în tabloul
în care toate culorile coboară-n frunze
şi în roadele urcate, parcă, pe munte.
Aşteaptă să intre toate în cabană,
în debaraua odihnei de peste an.
Oglindă-n culori sunt toate acum
şi toate-ţi surâd când le priveşti.
Apele din râuri şi din mări par să curgă
în sus. Se întorn în valuri înspumate,
se sparg în adânc cu picuri-boabe…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 27, 2014 la 1:30am — 8 Comentarii
Cad din cer picuri de soare. Alunecă lumina
peste răsăritul aprins în marea de verde încă
a pădurii, şi sufletul a simţit că sunt cu tine tată.
Pe bancă, la taifas, sporovăim vorbe în trei din timpul
ce-am trecut şi ghindele s-au copt şi cad pe pământ.
Mi-e dor şi doare dorul din clipele fără tine, fără suflet.
Să nu te-ntrebi de ce. Nici eu nu mă mai întreb, doar ştiu
că momentele…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 26, 2014 la 1:30am — 6 Comentarii
Cu cerul aşezat pe pământ în valurile stropilor
de ploaie de jos în sus, am adunat scoici să ascult
marea la ureche, noaptea adorm cu vise,
plutesc aievea peste clipele ce stau să vină,
să se aşeze întru (re)vederea din timpul meu, a mării.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 25, 2014 la 1:30am — 5 Comentarii
De scoici înlănţuite mi-am prins steaua
albă a nopţii. Înota pe cerul albastru
să-mi arate drumul spre casa sufletului.
Un lanţ în jurul gâtului era. Îl purta
puiul meu de sirena ca un fel de geamandură
pe mare. Nu te lăsa să treci dincolo de el.
Puternic în fragilitatea lui, nu se rupea
decât când noaptea nu era luminată. Se aşezau
în faţa ta ca şi cum ar fi Calea…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 24, 2014 la 1:30am — 5 Comentarii
A înghiţit ţărmul. Marea era prinsă
între valuri rupte printre pietre înălţate
spre soare. Şi tu erai acolo tată. În
albastru cuprins de cerul care tivea
treptele în lumină. Suntem un tot-
tu, eu şi sufletul. Şoptesc : „Să nu uiţi tată…”
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 23, 2014 la 1:30am — 3 Comentarii
Pe malul mării sau pe ţărm. Nici nu ştiu pe care parte erau paşii
care se îndreptau în zare. Unii urcau spre infinitul albastru,
alţii coborau spre ruginiul toamnei şi eu în dilema. Alergam
cu privirea după valurile ce se spărgeau în bule. Bule multe, albe, mii.
Aşteptam sufletul să-mi iasă, să (mă) respire adânc în piept
şi liniştea să-nece zgomotul din plimbarea şoaptelor.…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 22, 2014 la 1:30am — 5 Comentarii
De paşi sunt lăsate urmele pe ţărmul în care nisipul
sărută marea în furişul valurilor. Lovesc malul
când mai aprins, când mai lin, când mai zgomotos
şi soarele îşi iţeşte faţa-ntr-un răsărit cu raze
şerpuite pe tot întregul albastru. Nici el nu mai ştie
care e marea şi care e cerul. E un tot şi e al lui.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 21, 2014 la 1:30am — 7 Comentarii
Îşi lasă limbi de foc în valuri unduite
de vânt. Soarele într-un albastru infinit
al cerului, se scaldă în mare. Răsăritul.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 20, 2014 la 1:30am — 7 Comentarii
A (cu)prins demult pământul ăsta românesc
şi după, din moşi-strămoşi, ne-am legat
pe orizontul privirii,
steagul în culori
şi toamnă a fost să fie
când codrii-şi lasă frunzele covor de roşu-ruginiu
şi galben-auriu străluce grânele din şes
cu albastrul mării-n ţărmul gândurilor ce-şi înalţă zborul
în dorul, singurul dor al lumii, pe vertical ţesut,
perete de…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 19, 2014 la 1:30am — 2 Comentarii
Frunzele, covor purtat de ultimele adieri
de vânt, de vară, se aştern în culori coapte
ale unei toamne, pe pământ, pe alei,
în aşteptarea cerului să se rostogolească,
de-a berbeleaca,
într-o îmbrăţişare continuă
ca doua suflete
ce se (re)găsesc peste an de perindări
în zbor de nori cu marea ce-şi spumegă valuri
în înalt să stropească faleza de gânduri jucăuşe
din rodul…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 18, 2014 la 1:30am — 2 Comentarii
Anotimpul meu. Florile îşi lasă culoarea în frunze pline
de verde, parcă sunt aripi desfăcute şi raze de soare întinse
într-un rogvaiv şi crengi de pomi încărcate cu roade,
date în pârg, se apleacă ca-ntr-o rugăciune la pământ
şi viţa-de-vie
şi-a încărcat
boabele-lacrimi
de sânge sau de dor.
Totul. Da. Tot din toate strigă, ca o cerere,
să-şi lase albastrul senin să cadă…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 17, 2014 la 1:30am — 7 Comentarii
Ce mă fac eu cu mine? Mă-nchid
în roşul din adâncul meu, să izvorască
albastrul pe cerul sufletului - cer
plin de rouă - lacrima din dimineaţa clipei
zăvorâtă-n nemărginirea cu tine. Întreb.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 16, 2014 la 1:30am — 5 Comentarii
Degajat în jurul meu e totul, ca un gol de aer.
Pe bancă stau şi privesc cum inspir fluturi
să mă umple, să vibrez odată cu florile
crescute în soare şi udate sunt
cu ploaia din ochii care privesc
pietrele cum sunt luate de pe inimă, de pe mal,
parcă cu buldoescavatorul şi cuva lui.
Adânceşte albia prin care-mi curge dorul.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 15, 2014 la 1:30am — 6 Comentarii
Nu. Pauza de respiraţie nu opreşte fumul
înlănţuit pe toate venele ieşite roşu
aprins. Coline ivite din gânduri
săpate adânc. E o dependenţă
formată cu lanţuri invizibile lumii.
Va trece apa. Va spăla pietrele
cu albastrul ei şi totul meu se face ruginiu.
Un ruginiu (a)prins în vârtejul de alb
al uitării. E discul lui Newton.
Se amestecă culorile toate în minte.
Curajul…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 14, 2014 la 1:30am — 3 Comentarii
Întorc frunzele pădurii cu mâinile,
de pe alei, în plimbarea sufletului
prin ultimul verde al timpului meu
de ieri şi azi vibrez în corzile
unei viori ascunse de greieri.
Răsună inima în albastru privit
prin ruginiul paşilor mei-
roşul din adâncul înaltului.
Speranţa iubirii de mâine în floarea
amintirii dorului altoit de sunete violet.
Adăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 13, 2014 la 1:30am — 12 Comentarii
Din zborul gândului, acopăr distanţa
dintre minte şi sufletul încătuşat de trupul
obosit să alerge pe străzile udate de ploile
care acoperă gropile de unde privesc albastrul.
E frumosul neatins de palmele
crescute flori pe faleza
roşie a iubirii.
Înalt e valul
şi spumegă adânc of-ul
de dor ascuns în visele nopţii.
Şi stele întinse ca o hartă, pe…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 12, 2014 la 1:30am — 6 Comentarii
Picioarele merg pe urmele paşilor de ieri,
lăsate de mine, să-şi afle zgomotul
din liniştea norilor în care s-a ascuns
vara picată peste timpul din anotimpul meu.
Şi e toamnă la mine. E toamna cu auriul
pictat pe frunze. Ruginii se fac. Pansament
peste rănile pământului. Se aşează una câte una.
Întind (parcă) braţele la cer să se unească.
Aripi par că sunt. Îşi pregătesc…
ContinuareAdăugat de MARIUS IULIAN ZINCA la Noiembrie 11, 2014 la 1:30am — 4 Comentarii
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor