veneai și plecai te simțeam chiar și cu umbra agățată de buză

degetele luau forma mudrei singure

după ce-a sorbit cerul verticala sfredelește inima neagră a lutului

orizontala gestului înnoadă în armonie două zenituri

păsări colibri cu frunze de laur sub pene mutau pereții novei din gânduri

umezeam dimineţi cenușii nu eram eu dorințele scuturau dragonii de apă din rădăcină

am vrut să vindec de…

nu voi mai pipăi timid

așternutul insomniilor mele am rătăcit sub răni cicatrizate stângăcia florii de cireș

dimensiunea trupului arde atemporal vise precum sămânța își udă setea de ogor liniștea ridică troiță

copacul așteptării înmugurește înțelept când Cronos răsuflă transparent o clipă

foneme sidefate evadează din pupă 

cu marsupiul plin de curcubeie pornesc în expediţii de cercetare pe arterele timpului…

care novă ți-a ascuns în marsupiu strălucirile

mă-ntrebi

știu ochiul meduzei nu se înfruntă fără oglindă chiar dacă râzi ca un zeu

prea multe ruguri am îndesat între coaste

nu pentru vulturii lui zeus și grătarele de week-end

aprind zilnic focurile celeste

deși ați dat drumul elefanților în vitrina cu…

nu-mi pasă

orizontul geme lezat în privire

vitrina lumii e mătuită

dezleg furtunile

deşerturile folosesc dialectul albatroșilor  

dragostea nu mai cerşește umil secunda normalității

extrag rădăcina pătrată a timpului

azurie

transpiraţia îmbrățișării deapănă febrele pielii

desfășor piruete în glezne

în călcâi de genune își duce ahile…

adun cenușa din vitrina lumii intru trei ruguri construiesc o punte

mă respiră catatonică  iertare și-o iubire oarbă

somnul îmi cangrenează rana curată  de-a fi  suflu peste mormite îmi caut chipul ne-ncătușat de vreme

să Te pot primi sparg dinlăuntru pereții locuirii mele zi după zi

îmi spun  sunt în toate bulboanele ce mă leagă de porți de genuni și de astre  

să port  pupila de sărbătoare…

să experimentezi finitul  eşti pe cruce

furtuni într-un pahar cu apă atâtea griji  grea lespede  pe noi apasă

fulg de stele sub degetele adunate-n mudră

o pasăre măiastră cu rugurile aprinse-n zboruri desenează sub limba sorții

portative

un boţ de humă port a.d.n.- uri  de lumină în unghie de spațiu las urma mea de…

* Lui Ovidiu Berinde – alfabet de vulturi *

orice dar nu întreba

în geană de trezie nu există granițe și cerberi care să sfâșie

grumazul prea bine știe atingerea sabiei

aveam trup doamne dar nu eram încă om cioburi din mine

sângerau amarnic sub șaua destinului

prea multe potențe înnodau cărări stranii 

eram să fiu multe cărei pupile…

* Lui Adrian Păpăruz *

ceasul de dinainte preatârziul erorii a sfâșiat copilul

încă desena șotronul iluziei bulevardul jocului magic părea mai sigur ca o respirație

cât de repede termina războaiele de tatuat stelele din inimă de trimis în misiuni intergalactice

epiderma așteptării era suprasaturată de explozii dar râsul lui dezlipea ușor…

* Lui Nicolae Sărătean *

gânduri calde

pulsații coapte ca mirodenii în pâinea de împărtășanie a zilei  

înspre miezul bucuriei vâslesc să m-ajung recifurile tainei trimit ecouri sidefate

ancorele mi-au căzut dintre atrii

au vrut să asculte cum bate inima lui Dumnezeu sorburile au cântat  

până au topit tăcerea

în creuzetul…

ține sub deget de ascultare butonul apocalipsei

șotronul puterii se joacă pe scheletele noastre flămânde

din țara candorii în cască îmi șoptești apăsat

nu-i vinovat

zadarnic lacrimă înjunghiată  rup orizontul în două ca respirație

tu aprinzi candelă în altare străine și te minți că  

trepăduși cu  pădurile-n spinare au dizlocat geana pământului din vocala…

POVESTEA POVEȘTILOR CARE NE SCRIE 

 * la o șuetă cu gnomi rebeli și I. L. *

de când m-ai născut părinte

tălpile mele au murdărit nisip înainte

de-a răsturna clepsidre în vene

a spart

încheietura gândurilor

inorog sălbăticit în hățișuri de poveste

nu mai găsește cărarea…

înainte de-a topi universul în tine și-a deveni lumină

ai lăsat scris pe frunze și-n curcubeul din iarbă: ferește-te de cei ce fac orgii

cu gânduri sulfurice

dependența de umbră e cancerigenă

în poante de genune

diagrama zilei colorează spațiu cunoscut

zic cei ce mă văd asemeni cu ei dar agonisesc avari…

sunt iubita ta dar nu pot veni singură la întâlnire

îmi scot cimitirele la plimbare

las acasă doar soclurile limba vorbită de ele e scoasă demult din uz

iele zălude tatuează orbite la încheietura viselor

când te mut din abisul coapsei drepte în stânga răstignirii

nu pot fi tabloul încartiruit în rama războaielor tale

am în mine un ocean de geneze 

să împrimăvăreze pupila…

Un mesager dincolo de spații sosea uneori

*Lui Eunescu *

avea un hermes înfășurat pe gleznă

venea să-mi strivească singurătatea arată cu cer

să plâng în pumni umbrele încuiate de amintiri cianozate

prea mult au clocotit supernovele

la încheietura gândului

ca să nu pun vămi de-ndoială în fiecare ochi

rătăcit în furtună

tăcerea alba…

* Strigăt în silabe friabile – lui Valentin Irimia *

nelegiuită judecată în piatră

celui ce altfel dansează în respirație n-am să cânt

doar cu săgeți de iubire am să trag

găvanele își etalează impudic nuditatea neagră

își calcă pe coaste cu ger

în sudul inimii soare 

arde clorofila măsurată în eprubete

solzii licitează bănuț găurit și-o…

nu vreau în acceptare smerită să învârt jurubiță timpul

împrejurul respirației mele hoinare

laxitatea secundei am s-o port în tocul pantofului ce desparte

bulevardul trăirii roșul mâniei vrea să cotropească imperiul zbaterii între stâlpi de abis

armonia gătită în alb unde să măsoare spațiu

ce-i cu tine te crezi regina balului nici invitată n-ai fost

nu exiști într-o lume cronofagă prea…

nu mai urc pe membrana cuvântului

au făcut-o pentru mine visele

mi-au țesut plasă hristică de prins dragonii

degetele mele herghelii de iarbă desenează cercuri

sub pragurile lumii inițiază ritualuri păgâne

trag focurile din subpământuri

vatra dintre atrii duduie de curcubeie

minune vie fresca arterelor mele

decodifică nemurirea îngerii deschid…