la cine te gândeşti când te dezbraci de lumea de-afară

de mirosul ei greţos de aerul îmbâcsit pentru care

plătești cu iubirea pe care ai împărţit-o foaie cu foaie

să poți trăi până la sfârşit fără să apelezi

la trupul tău voi veni să fac un împrumut

de dragoste pe termen lung

voi completa spaţiul dintre noi un formular avantajos

nu-mi va fi greu s-acopăr dobânda la cursul zilei

cel mai bine-ar fi să fac un depozit în inima ta

când am nevoie…

te-am plâns, iubire?

ai vrea tu!

ai vrea tu să fii în pielea unui om

care te înțelege pe deplin

care știe că ai un început

dulce

fin

tulburător

nopți albe topite în foc

poezie în doi

vin roșu de inimă

o gură

de rai

care știe că începi

să faci câte-o gafă

pe măsură

te idolatrizezi

narcisisto

îți dau dreptate

așa cum mă modelezi

cu degetele tale bune de revistă

așa mă…

ţi se pare aşa de vulgar să priveşti singurătatea direct în ochi

s-o întrebi ce poartă sub tâmple ţi se pare o grosolănie să o admiri cu voce tare

se lasă privită cum vrea ea din unghiul care i se potriveşte cel mai bine

din care te ispiteşte cu picioarele ei lungi

atâţia ochi avizi se întreabă ce vârstă are singurătatea nu are vârstă

nu are riduri nu are vergeturi nici nu trebuie să ţină dieta dukan

bărbaţii i-au făcut curte iar femeile au rămas…

pentru neaşteptatul care ar fi putut fi şi nu te-ai străduit să fie

pentru minutele în care îţi rupeam din sufletul meu fiindcă tu nu aveai şi mă durea

pentru toate acele zise pe care le lăsam să curgă în gura ta ca şi când aş fi vorbit chiar din gura ta

pentru bucata de viaţă pe care ţi-am dăruit-o să-ţi faci ceva de pus pe tine fiindcă erai prea goală şi fiindcă tremurul tău era cumva şi al meu

pentru toamnele pe care le defineam împreună de la aceeaşi fereastră cu…

e bine să ţii lucrurile pentru tine

să nu le dai drumul din colivie

unele nici nu ştiu să zboare

până la destinaţie au de trecut

frigul din oameni

e bine să îngrădeşti libertatea dorinţelor

după vergele colorate de plictiseală

să picotească cu ghearele strânse

pe braţul cuvintelor tale

de le vei fi scăpat nu fi aşa de

sigur/ă că nu vor ajunge în gura felinelor

care abia aşteaptă să sfârtece cu

foame visele tale…

rece metalifer

coasta de aer iodat

norii îmbrânziţi pe sticlă

luna cu solzi îmbracată maritim

tăcerea şuierătoare sirenă care-şi caută de lucru

teama energetică acţionată din camera motoarelor

singurătatea dând ordine atâtor suflete îndepărtate de mal

marea care nu se mai satură

să despoaie iluziile noastre de mătase

dorul cât mulţimea de ciocârlii trimise la odihna privată

spre limpezirea cerului vor spune unii cărora bătăile de aripi…

vreo treişpe inşi

un bgp200

un cat

o basculantă

un camion

vreo şase de pe-aci

cum se aşterne lucrul acela de care

vom uita

zgomotul grămezile aerul prăfuit

pe oamenii cu lopeţi cu nivelatoare

pe unii cu descărcatul cu împrăştierea

pe alţii cu datul din cap din umeri

pe cei cu întrebările

pe cei cu verificările

pe cei cu mâinile la spate

deja din zilele următoare

vor parca aici e loc e frumos

ca…

când vara s-a aruncat de pe clădirea imensă

ceasornicul şi-a abandonat ticăitul

pentru schimbare

nisipul de pe ţărm s-a strâns clepsidră

într-o numărătoare inversă

frunzele s-au smuls din copaci

parcă se vorbiseră să se aştearnă

pled moale capului pierdut

ei s-au aplecat de o decapitare

păsările într-un zbor pesimist s-au rătăcit

cartea din foişor şi-a desprins o compasiune-două

din clipa aceea durerea de vânt a fost dusă…

despre strada mea fără gropi vă spuneam

despre terenul neted despre verticalitatea

pomilor tăiaţi ca să nu ne cadă în cap

despre piatra care a fost luată de pe suflete şi

turnată pentru întărirea rădăcinilor noastre

dar omisesem omul de frig să-i zic omul vremii

doar pentru a mă referi la cât de bine arată ea acum

doar pentru a scoate din stradă bucuria

că n-am plătit-o ca pe o târfă

noi şi bărbaţii noştri mai ales

aşa cum m-au…